Sergiu Beznițchi

De la Dan Puric cetire, unde vorbește despre piesa ”Don Quijote”:

”Don Quijote a văzut în morile acelea de vânt niște monștri disimulați. Și comunismul este un asemenea monstru – multă vreme ascuns sub masca umanismului, la fel ca și globalizarea actuală, un alt monstru, care crește sub pretextul facerii binelui public. Oamenii, în general,nu văd aceste fenomene cum sunt în realitate. Le lipsește ochiul duhovnicesc, care să le arate monstruozitatea lor. În perioada interbelică, la noi au fost însă și foarte mulți intelectuali care au văzut corect ce înseamnă comunismul; sunt destui și azi cei care văd adevărata față a globalizării.”

Comentariu literar nu scriu, bănuiesc că toată lumea a înțeles sau își va scrie propriul comentariu literar.

Dragi cititori, bună ziua! Mă bucur că ați intrat pe la mine. Fiți bineveniți. Sper că au intrat oameni maturi, oameni care pot gîndi liber. Mă înspăimîntă într-un fel interminabilele discuții la temperaturi mari pe marginea unui subiect despre care ar trebui să se discute 5-10 minute. Calm, argumentat și cu dragoste. Și mă mai înspăimîntă faptul că noi nu avem caracter și un sistem bine definit de valori. (Aici vă rog să nu-mi spuneți că nu știu ce e toleranță, egalitate, respect, etc). Vorbesc despre valori fundamentale. Oamenii maturi înțeleg.

Haideți mai pe scurt, vorba lui Cheianu.

Iată ce prevede legea supremă a Republicii Moldova, Constituția:

Articolul 4
Drepturile şi libertăţile omului
(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
Articolul 10
Unitatea poporului şi dreptul la identitate
(2) Statul recunoaşte şi garantează dreptul tuturor cetăţenilor la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.
Articolul 16
Egalitatea
(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.
Articolul 54
Restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
(1) În Republica Moldova NU pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

E suficient să înțelegi limba română.

Urmăriți, vă rog, și ceea ce e scris în această multpreadiscutată lege:

Capitolul I
Dispoziţii generale
Articolul 1. Scopul legii şi domeniul de aplicare
(1) Scopul prezentei legi este prevenirea şi combaterea discriminării precum şi asigurarea egalităţii de şanse sau tratament tuturor persoanelor aflate pe teritoriul Republicii Moldova în sfera politică, economică, socială, culturală, şi în alte sfereale vieţii fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie sau convingere, sex, vîrstă, disabilitate, opinie, apartenenţă politică, sau pe bază de orice alt criteriu similar.

Îmi spuneți și mie de ce avem nevoie de o asemenea lege în momentul în care avem Constituția care apără toate aceste drepturi? Și aici mă refer la toate categoriile incluse, nu doar la cei cu orientare (preferință, predilecție, înclinație) sexuală netradițională.

PS. Vreți să-mi spuneți că dacă ar fi să se aprobe această lege și eu spun în public un banc despre blonde, orice blondă ar fi auzit bancul mă poate acționa în judecată invocînd discriminarea ei?

Legea a fost redenumită. Din legea antidiscriminare în “Legea cu privire la egalitatea de șanse”. LUPUL PĂRU-ȘI SCHIMBĂ, DAR NĂRAVUL BA.

Mai întâi, iat-o: “Legea cu privire la egalitatea de șanse”.

Azi, am să mă opresc la articolul 7, punctul 1. Iată-l:
Articolul 7. Interzicerea discriminării în cîmpul muncii
(1) Se interzice orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bazacriteriilor stabilite de prezenta lege care au drept efect limitarea sausubminarea egalităţii de şanse sau tratament la angajarea sau eliberarea dincîmpul muncii, activitatea nemijlocită şi formarea profesională. Interzicerea discriminării pe bază de orientare sexuală va fi aplicată în domeniul angajării în cîmpul muncii şi ocupării.

Sper că mă citesc oameni maturi, cu puțin spirit analitic.

Acum 2 zile m-am întâlnit cu un vechi amic, cu care nu ne-am văzut de vreo 10 ani. M-a întrebat ce cred despre legea antidiscriminare. I-am spus. Și el îmi povestește un caz. FIȚI ATENȚI!
…”Un prieten bun de-al meu de mai mult timp e în Canada. Bine pregătit, școlit, educat, om de treabă, mai pe scurt. Într-o zi, amers să se angajeze într-o structură bugetară. La interviu a fost întrebat de una, de alta, teste, gînduri, aptitudini. În ordine. La sfârșitul interviului, el a fost întrebat de către membrii comisiei: ”Ce părere ai despre homosexuali?”, la care prietenul meu a răspuns: ”Sunt creștin ortodox, cred că oamenii ăștea sunt bolnavi și trebuie ajutați.” Acest răspuns i-a făcut pe intervievatori să-i pună o ștampilă groasă pe setul de documente personale de interzicere a angajării VREODATĂ în sistemul bugetar canadian.”

Am motive serioase să cred veridicitatea istoriei amicului meu.

ÎNTREBARE: Cine-i discriminat și cine nu?

PS. Dacă această lege va fi adoptată în formula în care include sintagma discordiei, oricine care va răspunde ca moldoveanul din Canada va risca să nu mai poată fi angajat în nici o structură bugetară! Unicul plus este că, în atare condiții, va înflori antreprenoriatul!

1.

2.

3.

4.

5.

6.

Hai să pornim de la definiția dată de DEX la ceea ce înseamnă ”etică”:

ÉTIC, -Ă, etici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și condiției umane din perspectiva principiilor morale și cu rolul lor în viața socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare; morală. 2. Adj. Privitor la etică (1), de etică, bazat pe etică, conform cu etica; moral.

Deci, la baza eticii, fie ea a jurnalistului sau a oricărei alte meserii stă un set de principii morale. Și este un bun punct de pornire dacă te apuci de jurnalism. Personal, nu sunt jurnalist, doar lucrez în televiziune, dar nu-i greu să-mi dau seama că impactul a tot ce spun și fac este foarte mare, pentru că multă lume ia televizorul drept un exemplu. Și asta, din păcate… Dar, trebuie să luam în calcul acest adevăr. Și, iată aici intervine importanța unui set de valori, a eticii jurnalistului.

Trebuie să avem încredere că vom primi întotdeauna mai mult decît suficient dacă motivele noastre sunt corecte și dacă susținem ceea ce este drept, indiferent de circumstanțe. Este decisiv ca, mai întîi, să cauți să-ți definești și să-ți înțelegi propriile valori, iar apoi pe cele ale organizației pentru care lucrezi. Atunci cînd ajungi într-o organizatie media, ar fi bine să ai grijă să fii construit pe o bază morală sănătoasă, fundamentată pe Biblie. Chiar dacă ești ateu, nu ai nici o scuză pentru a nu avea un sistem de valori puternic (și sănătos) pe care ai putea să-ți bazezi activitatea. Pentru că, din păcate, majoritatea oamenilor știu mai degrabă ceea ce nu vor, decît ceea ce vor. Ca să le ajuți oamenilor să afle ce vor, trebuie mai întîi să știi ce vrei tu.

Este o mare problemă în mass-media – manipularea opiniei publice. Acest lucru se face din anumite interese și cu anumite scopuri. Ușor poți cădea în această plasă dacă nu ai un fundament moral sănătos.
Manipularea este foarte prezentă în viaţa noastră, chiar dacă noi nu suntem constienţi de ea.

Ce vedem adesea la televizor sau în ziare? Emisiuni care promovează nonvalori, stiri care în mod normal nu ar trebui să intereseze pe nimeni, gen Nea Vasile a bătut-o și a violat-o pe baba Mărioara, știri care sunt prezentate cu aplomb ca naţionale, ajungând să fie primele într-un buletin de știri.

Oricît de tragic ar fi un eveniment, oamenii obosesc să vadă, iarăși și iarăși, aceleași scene cu oameni care fug și țipă, se bat și se violează. Atunci cînd privești repetîndu-se asemenea scene, începi să te simți deprimat și e normal să îți pui întrebarea: ”Cum poate beneficia viața mea de pe urma acestor informații?”. Și, știți care e răspunsul: ”În nici un fel!” Așa că, închide televizorul sau alege la ce să privești.

Vreau să vă arăt cîteva imagini la această temă.

Ai grijă de unde te hrănești sau, și mai responsabil, dacă tu faci parte din acei care hrănesc, ai grijă cu ce hrănești publicul, ținînd cont de fundamentul moral sănătos pe care să presupunem că-l ai.

Tuturor le este cunoscută semnificația modernă a cuvîntului ”păpușar”. Ce-ai face tu, fiind angajat într-o instituție media, atunci cînd ți se vor băga pe gît anumite opinii, cu care nu ești de-acord? Și dacă mai ai și un salariu foarte bun, ce faci, taci, faci ce-ți spune păpușarul sau îți expui cu verticalitate poziția? Probabil, îți dai seama, dacă nu ai etică și o bază sănătoasă, nu faci nimic bun, te vinzi în doi timpi și 3 mișcari.

Unul dintre cele mai importante principii în mass-media este să fii tu însuți, adică să fii organic cu tot ceea ce te înconjoară. Nu fi fals, nu te preface, oamenii te taxează imediat. Iar dacă organicul tău nu-ți place, atunci oricum, nu te ascunde după o mască, ci lucrează asupra ta, asupra celor mai bune calități ale tale și devino un TU mai bun.

Și ultima…

Sunt sigur că ai văzut aceste imagini. Tu alegi cum ești și ce arăți. Dumnezeu ne-a dat un mare dar care se cheamă – alegerea. Acum, tu ești responsabil ce alegi să vadă și să creadă mii și sute de mii de oameni.

În final, am să vă spun povestea Celor doi lupi, pe care am găsit-o la tuzdicoz.wordpress.com:
Odată, în America, un bătrân indian îi spuse nepotului său:
- Înăuntrul fiecărui om are loc o luptă care se aseamănă foarte mult cu lupta dintre doi lupi. Primul lup reprezintă răul: invidia, gelozia, egoismul, ambițiile, minciuna. Celălalt lup reprezintă binele: pacea, dragostea, speranța, adevărul, bunătatea, credința.
Micul indian, fiind puternic impresionat de spusele bunicului său, cugetă un pic, apoi întrebă:
- Și totuși, care lup câștigă până la urmă?
Bătrânul indian zâmbi și răspunse:
- Întotdeauna învinge acel lup pe care tu îl hrănești.

Ai grijă pe cine hrănești și cu ce îl hrănești. Dumnezeu să te binecuvînteze!

– Vine, vine, se auzi o voce, acoperiți cioburile, acoperiți sângele! Unde-i cartonul? Iliușa, dă cartonul. Gata! Zîmbiți!

Toată lumea lucra de parcă făcea parte din Molodaya Gvardiya. Cu abnegație.

… Se întîmplau toate într-un octombrie al sfîrșitului anilor 90. Înainte de nunta fratelui meu. Ca studenți, am fost invitați la o manifestație social-culturală de încărcat vagoane. Avea manifestația un ușor iz financiar. Nu și electoral.

Un grup vesel de băieți, am plecat dis-de-dimineață nu-știu-unde. Sî încărcăm 3 vagoane cu lăzi de vin – Aligote, Sauvignon și Chardonnay, diferența fiind doar etichetele, în rest – absolut același vin și… plus la toate, cald, proaspăt turnat. Se va răci pînă-n Rusia. Și apoi, ei oricum nu pricep nimic…

Pe la prînz, băieți onești fiind, încă nu gustasem vinul pe care îl munceam. Aveam lîngă noi și un nene care era pus de proprietar să ne vegheze îndîrjit munca și abnegația. Totuși, a existat un moment în care omul se duse cu micul. Iar noi am decis să profităm.

Am luat o sticlă cu vin alb, l-am pus cu dopul într-un chiron întîmplător (neavînd tirbușon!), și am pocnit cum se pocnește din bici la hăit! Entuziasmul meu a făcut sticla cioburi, iar palma sîngerîndă precum un havuz. Culmea a făcut ca exact în acel moment supraveghetorul să se întoarcă de la gloriosul marș fiziologic efectuat prin tufe. Am reușit să văd MOBILIZAREA UNEI ECHIPE.

– Vine, vine, se auzi o voce, acoperiți cioburile, acoperiți sângele! Unde-i cartonul? Iliușa, dă cartonul. Gata! Zîmbiți!

N-ai fi spus niciodată că în acel moment sîngele de-a dreptul țîșnea. Un miez de pîine acoperea gheizerul și producea endorfine. Noi triumfam! Nimeni n-a descoperit isprava noastră. ERAM O ECHIPĂ!

ps. Pînă la urmă am gustat din acel vin și la cămin am dus o sacoșă. Iar eu am jucat rolul de vornicel la nunta lui frate-miu cu mîna bandajată avînd amintiri frumoase și stări de bine.

Featul săptămânii (4). Igor Guzun feat Sergiu Bezniţchi: „Să trăiţi, să înfloriţi c-AMERICA perii!”

Până decid și ne spun copiii și adolescenții de azi cine va salva lumea lor – Batman, Spiderman sau Superman, le zicem noi cine poate salva lumea noastră. Frumosul va salva lumea. Făt-Frumosul va salva lumea! Low Fat frumos va halva lumea!

Ştiți ce erou din adolescența noastră era cel mai priceput, dacă o fi adevărat că „tot pățitu-i priceput”? Stan Pățitul. Și mai era unul care pățea tot timpul ceva – Stan din celebrul cuplu comic Stan și Bran. Acum căutăm cu ochii alte stan-darde 90-60-90 și Branul este azi mai mult o destinație turistică: Castelul Bran, mai ales iarna.

Din buni urători, cum eram pe vremuri, încercăm să devenim astăzi buni oratori. Și ce țară extraordinară descoperim în urarea de pe vremuri: „Să trăiţi, să înfloriţi c-AMERICA perii la mijlocul primăverii”!

Erau timpuri în care obțineam posturile, acum le scriem, le citim sau le comentăm, ca pe acesta. Bine că posturile care le ținem au fost, sunt și vor mai fi valabile încă mult timp. Și din bielă-manivelă ne-au rămas doar manelele. Bune de proiectat pe un LED. Acum primești și dăruiești led-uri, după ce înainte primeau și dăruiai, la rândul tău, p-leduri.

În p-ledurile de pe vremuri citeam „Un căpitan la 15 ani”. Acum adolescenţii de 15 ani cer un Cappy mai des decât „Un capi-tan la 15 ani”.

Altădată cel mai discutat subiect ERA-LA-Ş-coală „Eralaş”-ul: „Ai văzut la Eralaş!” Astăzi cel mai vizualizat serial o fi Facebookul. Iar multor oameni din spatele postărilor li s-ar potrivi întrebarea: ”Era laș? Dacă nu, atunci de ce nu semnează cu numele lui adevărat?”. „Ai văzut ieri pe Facebook?” Oare cum s-o fi traducând Facebookul? „Cartea Feţelor”? Poate „Cartea Feţilor”-Frumoşi? „Cartea Fetelor”-Frumoase?

Şi din sce-neta de altă dată a rămas doar net-ul, unde mai căutăm cu privirea şolduri de atlete şi solduri şi outleturi cu solduri.

BIBLIA – izvor nesecat de înțelepciune. Iată o scurtă poveste a omului și relației sale cu Dumnezeu:

1. Omul zice: ”Este imposibil…”, Dumnezeu îi răspunde în Luca 18:27: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.
2. Cînd omul se vaită: ”Sunt oboist…”, vine Dumnezeu în Matei 11:28-30: Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.
3. Se întîmplă situații depressive în viața omului cînd îndrăznim să credem că: ”Nimeni nu mă iubește…”, și hop! Găsim în Ioan 3:16: Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
4. Omul adesea spune fără să se gîndească: ”Nu pot s-o fac…”, iar Dumnezeu știe ce poți: Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte. (Filipeni 4:13)
5. Mîndria din om dictează: ”Nu-mi pot ierta asta…” și ”Asta nu ți-o pot ierta!”, iar Dumnezeu cu dragoste ne sfătuiește: Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea. (I Ioan 1:9)
6. Noi, oamenii, nu suntem atotputernici și des ne spunem: ”Mi-e frică…”, aici Dumnezeu vine în măreția Sa la II Timotei 1:7: ”Căci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii şi al dragostei şi al înţelepciunii.” și la Evrei 13:6: “Domnul este într-ajutorul meu; nu mă voi teme! Ce-mi va face mie omul?”
7. În momentele de răscruce, cînd nu putem lua decizii, spunem: ”Nu sunt suficient de înțelept…”, în I Corinteni 1:30 avem răspunsul: Din El, dar, sunteţi voi în Hristos Iisus, Care pentru noi S-a făcut înţelepciune de la Dumnezeu şi dreptate şi sfinţire şi răscumpărare.
8. Iar cînd ți se pare că toată lumea s-a întors de la tine și spui: ”Mă simt însingurat…”, Dumnezeu te asigură în voce tare la Evrei 13:5: “Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi”.
Întreaga discuție dintre om și Dumnezeu, o găsești în Biblie.

Dumnezeu să te binecuvînteze!

Un domn în etate se prezintă la firma de asigurări:
- Bună ziua. Aş vrea să-mi fac asigurare de viaţă pentru călătorie în
străinătate.
- Ce vorbeşti domnule. Câţi ani ai?
- 90…

Tipul rămâne tâmpit.
- Vorbeşti serios? Pentru ce vrei la vârsta ta asigurare?
- Vreau să merg cu tata într-o vacanţă şi e bine să fim asiguraţi…
- Cu tatăl tău?! Păi ce vârstă are?
- 120.

- Păi şi ce căutaţi voi într-o vacanţă în străinătate?
- Ei… Mergem în vizită la bunicul meu….
- Ce spui moşule? Îţi baţi joc de mine?! Câţi ani are bunicul tău?
- 140…
- Păi şi ce faceţi acolo?
- Se căsătoreşte şi mergem la nuntă…
- Şi de ce se însoară acum domne?!
- Eh… Tâmpenii… Şti şi tu cum sunt astea… Îl forţează părinţii lui…

O colaborare cu muzicieni de peste hotare. Eu apar alături de Kimbra, începînd cu 2:20. Audiție plăcută!

Mi-a plăcut această piesă imediat cum am auzit-o! Are ceva deosebit în ea.