Friday * April 28th 2017

Athonul Sfîntului Munte Athos. Osteneala binecuvîntată a urcușului.

A voit Domnul să mergem și anul ăsta pe munte. Pentru liniște, pentru rugăciune, pentru schimb de decor, pentru înțelepciune, pentru natură. Multe sînt motivele pentru care ai merge pe Athos. Fiecare și le găssește pe-ale lui. Important este să le caute.

Pentru început, înainte de a vă povesti despre extraordinara binecuvîntare de a urca vîrful muntelui Athos, Athon, vă dau o imagine a acestui munte, la care te poți uita și tot uita, așa că uitați-vă și tot uitați-vă. 🙂

Am pornit în patru. Patru bărbați, prieteni, care se cunosc bine și au încredere unul în celălalt. Echipați cu de toate, așa cum ne-a recomandat nașul Dorin, am pornit la drum. La 4.00, la chilia Sf. Ioan Teologul, acolo unde ne-au primit cu inimă mare, ne-am trezit și am luat-o cu un Hilux superb, vechi, cu cutie mecanică, pe drumurile mereu șerpuite ale Athosului, spre Schitul românesc Prodromu. De acolo a pornit calea spre Athon. Iată dovada (poze făcute pe 6 aprilie 2017):

De acolo și atunci a început OSTENEALA ÎN NUMELE LUI HRISTOS. Un drum pietruit, deloc neted, de parcă intenționat Dumnezeu ți-ar încerca voința. La început ai energie multă, dar ea se scufundă în marea Egee și se risipește în aerul tot mai rarefiat al muntelui, pe parcurs ce urci. Mărturisesc, niciodată în viața mea nu am obosit atît de tare cum am obosit în acel 6 aprilie 2017. Dar această oboseală a fost crucea noastră pe munte și, cum glumeam cu fratele Victor, a fost Liturghia acelei zile pentru noi. 🙂

Cîteva lecții învățate și întărite pe parcursul itinerarului:

1. De unul singur nu-ți ajunge duh să parcurgi traseul. Nu spun că nu ai putea s-o faci, dar e FOARTE GREU. E ca în viață, totul se face mai ușor și mai spornic ÎN ECHIPĂ.
2. Vrei să renunți de cîteva ori pe traseu și ai renunța dacă nu ai avea un scop, un vis. Odată ce ți-ai propus să urci și ai întărit asta cu ”Doamne ajută-mă și miluiește-mă pe mine, păcătosul”, ai să ai puteri să mergi pînă la capăt. Acolo unde credeam că nu mai putem, veneau îngerii și ne luau în brațe. 🙂
3. Urcușul este o biruință asupra neputințelor tale! În principiu, tu crezi că știi ce poți, dar în realitate, tu habar nu ai ce potențial ai!
4. Faptul că ai făcut-o în pofida tuturor dificultăților, îți dă un profund sentiment de împlinire.

La cota 1500 metri, după 5 ore de mers pe drum pietruit în pantă, ajungem la Panaghia, o capelă cu anexe construită pe un mic platou care se termină în dreapta cu o imensă prăpastie, iar în stânga e străjuit de culmea Atonului.

Și pentru că e luna aprilie, zăpada pe vîrf nu e topită în totalitate. De jos ne spuneau că nu vom putea urca, pentru că e zăpadă de 1 metru pe cărarea ce aduce spre vîrf. Nu am renunțat. Ne-am spus că mergem să vedem pe loc care este situația. La Panaghia am întîlnit frați din Serbia, Rusia, Germania, Grecia. Ei tocmai reveniseră de pe vîrf! Înseamnă că se poate!!! 🙂

Cărarea fiind înzăpezită, am luat-o extrem – pe de-a dreptul! Recunosc, e mult mai dificil, mai ales pentru noi, oameni care nu ne ocupăm cu drumețiile montane în mod regulat. Dar Dumnezeu ne-a dat puteri și am ajuns în vîrful muntelui, numit Athon!

Credeam că la coborîre ne va fi mai ușor. Ne înșelam. Ne-a fost mai greu. Și asta a pus presiune suplimentară asupra mușchilor noștri, fizic vorbind, și asupra duhului nostru, spiritual vorbind. Drept recompensă, la coborîre am prins aceste uluitoare imagini:

Iar una dintre bucuriile robului lui Dumnezeu Sergiu, adică eu, a fost să întîlnească undeva în culmile Athosului, roaba lui Dumnezeu. 🙂

Bineînțeles că poze și povestiri sînt mult mai multe. V-aș povesti și despre energia nesecată a starețului Isidor, care scoate curent din puterea apei, și despre pustnicul Ionel, originar din Iași, care s-a bucurat de ”Bucuria”, și despre bunătatea fraților Mihail și Victor de la chilia Sf. Ioan Teologul, și despre peștele extraordinar de gustos, prins de ai noștri din Marea Egee, și despre multe multe altele. Dar…, de ce n-ați construi propria dvs experiență? Puteți s-o faceți! Dumnezeu să vă ajute și să vă binecuvînteze!

3 Comments »Călătorii

„Miau dat lacrimile când miau dăruit un motan” | Sergiu Bezniţchi feat Igor Guzun

Comunitatea iubitorilor de pisici e foarte mare. Iată de ce ne-am gândit să-i dăruim comunității și fiecărui membru în parte le dăruim – cu dedi-CAT-ie – acest feat.

Pisicile sunt cele mai pașnice animale. Vorba poetului: „Pisicuță peace-peace-peace…”.

Iar atunci când, totuși, s-a simțit amenințată, pisica Sindi a creat o organizație pentru protecția tuturor pisicilor a numit-o „Sindi-cat”.

În Rusia, unui copil murdar care-și dorește o pisică îi poți spune scurt: „Тебе надо mîța”.

Pisica ce știe să se relaxeze din plin la prânz e de rasă șiamiază.

Când o pisică pariziană intră în discuție on-line cu altă pisică din Franța, despre ea se spune „chat in chat”…

Există două profesii pentru pisicile din Moscova: Мурркетолог și Муррчандайзер.

O superbă constatare a Linei Ciobanu de pe „World Word War” asupra lecturilor unui conațional de-al nostru: „Ion a reușit să citească în armată două cărți despre motani: „Tot anul încălțat„ și varianta în rusă: „Год в сапогах”.

Pi-Sic transit gloria mundi! Așa trece gloria lumii, miau tradus colegii. Și i-am întrebat: „Gloria are pisică?”

No Comments »Guzun și Beznițchi. Reloaded.

„A fi pom e lucru mare” | Igor Guzun feat Sergiu Bezniţchi

Primăvara e cel mai frumos anotimp. Ap` really e?

În april, în april s-a născut… Avril Lavigne? Uite că nu, Avril s-a născut în septembrie!

Între timp, e aprilie, e primăvară şi dă în floare nu doar natura, ci şi vinul.

Dau copacii în floare şi în satul Plopi din Cantemir, şi în Salcia din Şoldăneşti şi la Copăceni din Sângerei.

Dacă în interiorul fabricii „Floare” s-ar sădi copaci, atunci ar fi unica fabrică ce ar avea mereu „copaci în Floare”.

Una dintre poveștile noastre preferate din copilărie era „Pupăza din teiul lui Eminescu”. O citeam și adormeam buștean. Dar sora rămânea trează castană de piatră. Pentru că îi plăcea mai mult „Capra cu trei iezi”. „Tu triezi vorbele!”, exclama.

În frageda-i tinerețe, Eminescu a observat o pădure-minune. În acea pădure fiecare copac avea doar trei ramuri, și ele fiind electronice – „Fiind băiet păduri cu trei e-ram”.

La noi primăvara nu se face cu o floare, doar în România și cu un mugur se face. Leul stabil. Cu Mugur Isărescu.

În unele localuri, de Ziua poeziei poezia se plăteşte cu cafea, spre bucuria arborilor de cafea.

După ce primarul capitalei a fost văzut cu un buchet de flori albe de primăvară în brațe, imediat s-a titrat în ziare: „Florile dalbe, flori de мэр”.

„Când ți-oi altoi una!”, i-a spus, blând, un cais unui prun.

„A fi mare, neagră sau roșie, nu-i mirare. A fi pom e lucru mare!”

„Cumpăr păr. Scump. Rămuros. Cu sâmburi mici”.

No Comments »Guzun și Beznițchi. Reloaded.

Feat-ul 8-imist | Sergiu Beznițchi & Igor Guzun

Cel de-al 8-ulea nostru feat din acest an este bineînțeles ecoul zilei de 8 martie. Pentru asta 8-ăm.

A crescut într-o zi cât altele în zece. Sentimentul nostru de dragoste afișată pentru femei – soțiile, surorile, mamele noastre.

S-o ție în palme toată viață. Iată de ce un bărbat se căsătorește.

Le iubim și atunci când spală vesela triste, în loc să le ajutăm. Ni-i dragă de ele cum se pricep la clătite – la bucate și la rufe, în loc să venim mai devreme.

Dar cum să vină treaz acasă bărbatul în această zi, dacă în cuvântul „bar-bat” jumătate este „bar” și jumătate este „bat”.

Iar atunci când unei fete îi urezi împliniri, se aude doar ecoul urării: niri, niri…

Ea are atâția nuri, încât băieții pot nuri de dorul ei.

Ca să-i cucerești inima, trebuie să știi cum именно.

În țara asta fără soț sunt nu doar plopii, ci și femeile. Bărbații sunt plecați la muncă în Rusia.

De asta traducerea corectă a cântecului lui Lara Fabian „Je t’aime” este „Eu pe tine te tem”.

Pentru flăcăi, fetele sunt o adevărată sărbătoare a muzicii. La Fête de la Musique. Și în general, mersul la întâlnire e-o sărbătoare. Pentru că ei merg La Fête.

Noi, bărbații, suntem niște ființe woman-iste.

Fără femei, inima noastră ar fi „un organ anatomic și atât”, cum cântă Nicu Alifantis.

Fără ele, fără jumătățile noastre, noi nu am fi întregi. La minte.

Tăcerea lor e de aur. 780 de lei gramul.

Principala asemănare dintre femei și FMI: ambele organisme știu ce să facă cu banii.

În concluzie: femeile sunt întotdeauna frumoase și deștepte.

Dar noi, bărbații, ne mulțumim și cu puțin: ce bine că femeile sunt întotdeauna!

No Comments »Guzun și Beznițchi. Reloaded.

FLOARE LA URECHE. Igor Guzun feat Sergiu Beznițchi

Ce mai putem face cu florile în afară de faptul de a le dărui oamenilor dragi? Le punem în numele unei străzi – str. Ghioceilor, numim o vale – Valea Trandafirilor, un sat – Bujor, raionul Hâncești, sau le aducem pe toate în titlul unei cărți – „Florile răului”, de Charles Baudelaire.

Margarete – flori, femei, lichide. Margaretele se dăruiesc fetelor. Margaretele se beau cu băieții. Asta înainte de a se dărui lor, uneori. Tu îi dai flori, ea îți dă fiori.

Dar bărbații din ziua de azi de care-or mai hi? Or hi deea sau de-ăilalți… Orhidee n-am.

Ne întrebam într-un martie care e diferența dintre bărbat și femeie. Femeile vor lalele, bărbații vor la lele.

Floare la ureche. Este povestea despre floarea care s-a mai păstrat la intersecția străzilor Grigore Ureche și Vasile Alecsandri. Floare la ureche. Mușcata.

Iar acolo de la locul unde se vând flori până la piața de legume nu-i așa de mult. „Vindeți vânătă la ochi? Sau la kilogram?”

A fost odată ca niciodată o doamnă în vârstă la cantina școlii. Despre ea este povestea ceea în care Galina bătrână face zeama bună. La ieșirea la pensie, spun specialiștii, se dăruiește un coș cu garoafe sau cu flori care țin mult. Să ținem minte și noi și ea timpurile celea.

În vremurile pe care le trăim din nou e criza-n temă?

Despre Gerbera vorba în cazul tricolorului din Iran?

Friedrich Heinrich Freese ieșea întotdeauna de la frizerie cu o frezie nouă.

Poți închina un pahar și cu o floare: „Nar-cheers”…

Propunem ca în Republica Moldova în loc de „zambilă” să se spună „iacint”. Totuși.

Când îți place de cântăreața Anda, e simplu. Spui „I Love Anda”. Și tu, ai lavanda?

Cu o floare nu se face primăvară. Dar cu „Floare-Carpet” – da. Reprezentanții Floare-Carpet S.A. ne pot contacta pentru a discuta condițiile în care le putem vinde acest slogan.

Covorul moldovenesc cu flori este best cover.

Toată lumea știe care era floarea preferată a lui Steve Jobs. Macul.

Celebra: „Хочу ли я?.. Могу ли я?.. птьфу! Вспомнил – Магнолия!”

Apropo, în acest an pe ce dată cad Floriile? Pistil nou și pistil vechi.

Și așa mai departe. Itaca. Dalia.

No Comments »Guzun și Beznițchi. Reloaded.

Instrumentarea instrumentelor muzicale. Igor Guzun feat Sergiu Beznițchi

„Ce e val, cavalul trece”. „Mai suna-vei, dulce corn, pentru mine vreodată” etc. După ce am descoperit împreună toate instrumentele muzicale din opera marelui Mihai Eminescu și le-am pus în opera noastră – mai modestă – „LA BLOG”, a venit timpul să efectuăm o nouă instrumentație.

Mai ales că se apropie „Mărțișorul” și afișele sunt pline.

Dacă Apple ar lansa un instrument muzical în Moldova, acesta sigur ar fi iNai.

Dintre toate instrumentele ciupite, cel mai mult ne place clavecinul, pentru c-la-vecin am ciupit de cele mai multe ori. O spunem cinstiți.

Vecina unuia dintre noi a înțeles de ce o categorie de instrumente muzicale sunt numite „lovite”. Ea zice despre soțul ei muzician, mare și voinic, care vine mereu „obosit” de la petreceri: „Мой ț-амбал вечно pian”. Iar el îi răspunde supărat, dar cu respect: „Vihuela”. Abia mai târziu am aflat că vihuela este un instrument foarte popular în Spania, însă a fost înlocuit de chitară în secolul 17.

Suflătorii la tubă și-au deschis propria rețea de distribuție – YouTubă. De asta se și numesc youtuberi. Niște lăută-roși, vor zice unii. Noi însă îi privim cu simpatie.

Veșnica dilemă a percuționistului: „Tobe or not tobe?”. Iar la una dintre cele mai importante orchestre din Marea Britanie, „London Philharmonic Orchestra”, lira este poate cel mai stabil instrument pentru că este liră sterlină.

Iar de la Londra să revenim la Chișinău, prin Trompeta-Turnu Severin, dacă se poate…

Cea mai muzicală gară din lume, deși ostracizată, este Gara Fără-o-vioară. Iar fratele mai mare al viorii este violoncelul. Și i se spune Violon-cel-Mare.

Pe vremuri, la bordelurile din romanele lui Márquez sau Llosa, serile, veneau bărbații să se întrețină cu coarde.

Iar în penitenciarele din aceleași cărți, greierii și țânțarii formau orchestra de cameră.

„Vă place atmasfera?”, ar putea întreba cineva. Dar îl rugăm să coboare înălţimea sunetului cu un semiton. Cu un bemol.

No Comments »Guzun și Beznițchi. Reloaded.

Punct ochit, punct love it. Între Valentin și Dragobete. Sergiu Beznițchi feat Igor Guzun

Dragostea ascunde în ea și o fantomă. DRA-GHOST-E.

Dragostea mai ascunde în ea și o gazdă amabilă. DRAG-HOST-E.

Ce alte arătări ni se pot înfățișa oare în această lună a dragostei, ne-am întrebat împreună cu Igor Guzun, și am aruncat o privire printre sinonimele iubirii și toate celelalte vorbe legate de asta.

Să fie floarea dragostei LOVE-anda?

În povestea ceea în care „dragostea mișcă sori și stele”, de fapt, Mișca i-a spus sorry Stelei.

Dacă ești o femeie și-l iubești pe Dragoș, despre tine se spune că ești îndragoștită.

Dragostea e un fel de AMOR-țeală. Sau poate AMOR-tizare?

Să te trateze cineva cu IUBIRE – la asta s-au gândit, se pare, creatorii aplicației UBER.

Plăcere și ți se va da, bate și vei fi bătut, caută și vei fi găsit.

Muzicanții iubesc banii. Pentru că ei primesc LOVE-le.

O scrisoare de dragoste începe așa: ”Dragă Costea…”

Roma antică a decăzut din cauza amorului înțeles pe dos – ROMA se citește invers AMOR.

Căsnicia le pune la loc pe toate: „All We Need Is Plove”.

Și totuși, cea mai multă iubire e în fosta Yugos-LOVE-ie. Ljubljana, S-LOVE-NIA.

No Comments »Guzun și Beznițchi. Reloaded.

Meserii-așii. Igor Guzun feat Sergiu Beznițchi

Cei care nu poartă brățară au totuși una: profesia. Iar profesia este, așa cum știm din manuale, „brățara de aur”.

Oh, cum s-au simțit oare oamenii ceea atunci la București când s-au trezit cu un miner la ușă? Și cum s-a simțit doamna din Huși care s-a trezit cu sudori, ca după aia sudorii Nelu, Mitică și Gigi să plece fără să-i spună vreun cuvânt?

Și care o fi fost oare prima profesie a antrenorului Dick Advocaat?

Atunci când cobora omul de pe casă după ce o acoperea cu tablă, ce mult ne bucuram că e în viață, că e tinichi-giu.

Cei care lucrează la bucă-tărie au o meserie pro-fese.

De la amator până la progr-amator nu-i decât o silabă.

Și cât de mult face o literă pentru impactul asupra omenirii! Cineva-i brutar, altcineva-i brutal.

„Închide crainicul!”, a strigat lăcătușul cu un ochi la robinet și cu altul la televizor.

Bibliote-cară cărți…

Pilotul vede pământurile de sus, iar agricultorul e nemijlocit pi lot. Îl muncește.

Femininul de la cameraman o fi oare cameristă, de la frezor – frizeriță, de la guvernator – guvernantă și de fermier – infirmieră?

Un psiholog cu un pacient dus în față află rapid că e și psih, e și olog.

Și ce mai știm despre profesii din filme și cărți? Că „Poștașul sună întotdeauna de două ori”. Că Jivago este medicul din „Doctorul Jivago”. Iuri Andreevici Jivago. Nu e oare cel care l-a lecuit pe „Pacientul englez”?

„Pianistul” este un Roman de Polanski. Iar „Pianista” este un film cu Isabelle Huppert și Annie Girardot.

Dar „Chimista”? veți întreba. E o carte nouă de Stephenie Meyer. Și masculinul de la chimistă care este? „Alchimistul” de Coelho. Dar iar am intrat în cărți, veți zice, și imediat ne căutăm de meserii.

„Cel care dansează cu lupii” ce profesie are?

Voi despre ce profesie ați auzit și s-ar potrivi cu un joc de cuvinte?

No Comments »Guzun și Beznițchi. Reloaded.

PAS-SPORT. Sergiu Beznițchi feat Igor Guzun

„Nu mai sport atâta fără mișcare”, a exclamat unul dintre ei și s-a apucat de tenis.

Am decis să fac sport. Am sport cu mine o minge.

Pe vremea noastră sportivii nu erau atleți, ci pantaloni.

Ești în formă? Da, sunt în formă de inimă.

Am inclus în dieta mea și-un fileu. Fileu volei.

Atunci când artele sunt la fel ca legile – marțiale, înseamnă că este vorba despre sporturi: judo, karate de aici mai repede. Iar sportul de cultură este culturismul, un fel de turism cool – cool-turism.

Când auzi de Usain Bolt, parcă nu este vorba despre un atlet, ci despre un jucător de belot. Bolt și minus 10. Minus 10 secunde suta de metri.

Cum a jucat la „Steaua” an-Toșca? că a ajuns la „Betis”? Vai de Steaua lui…

Și apropo, Steaua-i becale să-și schimbe denumirea.

Să fi fost evoluția lui doar un simplu joc de Payet? s-a întrebat selecționerul Franței în legătură cu jocul internaționalului Dimitri Payet.

Bobul sositor este bobul ajuns stingher la finiș. The Finish Bob, from Helsinki, se cheamă.

Curling este un sport și nu subiect plus predicat.

„Eu fac sport”. Asta să nu-i spui coechipierului tău englez.

Cetățeanul gras nu are buletin, în schimb sigur are pas-sport.

Marcă de mașină sportivă? Golf. Volkswagen Golf.

Dar asta nu-i o scrimă împotriva umanității!

Sportul face diferența între atletic și catletic.

No Comments »Guzun și Beznițchi. Reloaded.

Haideți să film serioși la FILM: Igor Guzun feat Sergiu Beznițchi

La blog 2

Pe vremuri, cei care aveau fotografii cu Fellini se numeau Sophia Loren, Marcello Mastroianni. Astăzi cei care au poze cu feline sunt Cristian Saulea și Ilona Spătaru. Miau!

Pe pereți sunt atâtea fotografii drăguțe cu pisici că miau dat lacrimile. Mai ales acum când Jean-Paul Belmondo are 83, Alain Delon – 82, iar Brigitte Bardot – la fel 82. De motani în îngrijire. Iarăşi miau!

Urmăriți „Jocurile foamei”. Jocurile foamei de cuvinte.

Un film bun trebuie privit din Scorseze în Scorseze. Ca o carte citită din scoarţă în scoarţă.

Interesant, poate oare să facă și să desfacă Stanley Kubrick-ul Rubik?

Dar ştiați că regizorul Pedro este Almodóvar de-al nostru?

Nu ne aparține, dar credem că aici îi e locul. Povestea în care au făcut cunoștință doi actori de-ai noștri:
– Jan. Cucuruzac.
– Gheorghe Urschi. Nu zac cu nică.

Iar de la acest poster cu aceşti doi valoroşi artişti până la posteriorul cel mai valoros din lume nu-i decât o cercetare atentă…

Savanţii britanici au aflat că cel mai des numele actriței Jennifer Lopez este pronunțat odată cu prima zăpadă: „Lopez aveți?”

Stop motor!

Куртка, бэй! Sau replica asta a lui Horia Crețu nu e dintr-un film, ci dintr-un concert?

Haideți să film serioși. Măcar la film.

Pentru că oferta cu Rocky de seară este o invitaţie la un film cu Sylvester Stallone. Iar cu eroul acesta nu-ide sagă.

Desaga film prezintă…
fellini-cu-feline

No Comments »Guzun și Beznițchi. Reloaded.

Older Entries »