Friday * December 9th 2016

Pentru scumpa mea soție. Idei de brumar.

Am auzit cum a căzut o frunză din gutui
Și m-am întins pe iarba proaspăt tunsă,
M-am închinat brumarului, și numai dumnealui
Și-am plîns nefericirea-mi, prea ascunsă.

Un milion de flori am strîns la brațu-mi, pentru ea,
M-am învelit cu dragostea-i senină.
De zeci de ori cînd eu m-am dărîmat, mă construia,
Am înțeles că-i viața mea, Cristina!
<3.

No Comments »Comune deocamdată

Caniculă & fotbal | Igor Guzun feat Sergiu Beznițchi

„Ura, a venit canicula!”, exclamă în fiecare zi elevii. Și se grăbesc să se ascundă la umbră.

Graba la noi se numește și toropeală.

În aceste zile o bună parte din lume – nu partea frumoasă – se grăbește seara să se ascundă de căldură la fotbal.

La fotbal, unde nimeni nu bea Alba. Jordi Alba.

La fotbal, unde fiecare echipă trebuie să aibă măcar pe cineva Harnik. Martin Harnik.

La cum aleargă, îți vine să-i spui: mai potolește-te, Bail Gareth, Bail.

Dar pentru asta aleargă și un Kross. Toni Kroos.

Cine acolo, scuzați, face Alaba? David Alaba. Dar cine face Nani?

Pepe în jambiere e Pepe Ciorap-Lung.

După acest campionat Cristiano s-a transformat în Penaldo.

Echipa României și-a asumat ultimul loc cu Tătărușinea. Torje mne, fotbal…

Ia n-o mai face pe Sadiku. Armando Sadiku.

Pentru Hagi acum cel mai important este Viitorul.

Iată așa canicular e la Evra. La Patrice Evra.

og-default

No Comments »Guzun și Beznițchi. Reloaded.

Aici cineva chiar-toacă răbdarea oamenilor | Sergiu Bezniţchi feat Igor Guzun

Dacă există două sate Recea, în Râșcani și în Strășeni, vreo câteva sate Larga – la Anenii Noi și la Briceni, plus Larga Nouă și Larga Veche în Cahul, de ce să nu există și două sate Inundeni: unul în Soroca și altul după redenumirea orașului Chișinău în satul Inundeni?

„Dacă ploaia s-ar opri…”, vorba cântecului, n-ar fi loc de ironii.

De ce să mergi în Delta Dunării la pescuit, cînd și Chișinăul îți oferă suficiente oportunități?

Ciudată specie de ciuperci sunt gropile astea din asfalt, că apar repede după ploaie și chiar cu mult înainte.

Aici cineva chiar-toacă răbdarea oamenilor.

Credeam că noi am ajuns la mal, dar noi am dat doar de mâl.

Au armenii un proverb de care s-au ghidat ai noștri – ”Nu e bine fără râu”. Și l-au transformat – ”Nu e bine fără rain.”

Aici sectorul construcțiilor crește așa încât în apropiere de capitală, cum spunea un om, doar locul pe unde trece râpa nu este cumpărat.

Sectoarele cele mai supuse inundațiilor trebuie stropite cu sînge românesc. Și asta pentru că ”sîngele apă nu se face”.

Și cum a scris unul dintre noi în cartea „VINIL”: „Încă mai poţi spune: „Paris, tu ești Sena!”, „București, tu ești Dâmbovița!” „Londra, tu ești Tamisa!” Dar cum să zici: „Chișinău, tu ești râul care te traversează!”?”

Apă dară pînă aici, barcă le-am spus pe toate… A, nu. Mai e ceva…

Avem ce le povesti nepoților. „A fost o dată. Data de 31 mai 2016. Și a plouat…”

No Comments »Guzun și Beznițchi. Reloaded.

Trei promisiuni date lui Dumnezeu

Înainte de Paști, de Florii, a binecuvîntat Dumnezeu o călătorie pe Muntele Athos. În sfîrșit! Demult îmi doream și iată că visul s-a împlinit. :) Nu pot și nici nu vreau să redau în cuvinte ceea ce am trăit. Dar, am să vă dau niște poze, pentru că ele vorbesc mai tare decît mine și am să vă spun o poveste, extraordinară.

Mai întîi, cîteva poze, pentru a intra în atmosferă.

1024px-Ouranoupolis_tower
Uranoupoli, punctul de pornire spre Athos.

IMG_0894

Pescarusul maninca

1

Capitala Athos-ului este Careia.

IMG_0926

2

3

4

În ziua în care a trebuit să plecăm, marea Egee a decis să se joace un pic cu noi și asta pentru că eu cred că Dumnezeu ne-a mai reținut pe munte pentru a ne da o lecție. Iată valurile din portul în care n-a venit corabia.

5

IATĂ ȘI LECȚIA, ISTORIOARA EXTRAORDINARĂ.

N-am putut pleca din portul Dafni. Ne-am consultat cu părintele Mihail și am decis să mergem la mănăstirea rusească Sf. Pantelimon. Am rămas o noapte acolo. A doua zi, marea era liniștită și se putea circula. Am ieșit să așteptăm feribotul. Băieții au mai aruncat cîte o undiță în mare, dar fără succes, deși pește era mult, chiar și delfini. Ne-am legat de vorbă cu un omulean rus, stabilit în Germania, care turna vrute și nevrute, că deh, trebuia cumva să mai treacă din timp…

Într-un moment, apăru pe mal cu un geamantan, un om îmbrăcat simplu, în negru, cu o strălucire în ochi. Nu mai țin minte cum, dar cumva am pornit un capăt de vorbă. Primele cuvinte pe care i le-am spus au fost în rusă, deși la față taaaare mai semăna a moldovean de-al nostru. Cînd l-am întrebat de unde-i, mi-a confirmat – era moldovean. Îi spunea Iura, îi mai spuneau Gheorghe. A crescut la o casă de copii, mai întîi la Chișinău, apoi la Hîncești și mai apoi la Sărata Galbenă. După, nu știu cum, a plecat din țară. Tocmai în Anadîr, capitala districtului Ciukotka, port pe marea Bering.

L-am întrebat de unde vine. Ceea ce am auzit, am considerat a fi o minune de la Dumnezeu și o lecție nouă tuturor. Iată ce ne-a povestit:

”Vin de la Vladivostok, m-am pornit cu autostopul acum 5 luni și jumătate. I-am promis Domnului 3 lucruri:
1. Voi ajunge pe muntele Athos.
2. Voi transmite toate mesajele scrise de către stareți de mănăstiri la care mă opresc în drum starețului mănăstirii Sf. Pantelimon, Eremia, care are 100 de ani și este viu, păstorind în continuare obștea mănăstirii, chiar dacă nu mai rezistă la lungile slujbe ținute acolo.
3. Voi urca pe vîrful muntelui Athos, care are 2033 m.”

Își aștepta vaporașul pentru a merge să-și țină cea de-a treia promisiune dată Domnului, Dumnezeului nostru.

„Căci aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3: 16).
Noi, ce suntem gata să facem pentru Dumnezeu?

HRISTOS A ÎNVIAT!

3 Comments »Călătorii

Gînduri din Marea galbenă – Asia

Oamenilor din VIENTIANE le-a ajuns cuțitul LAOS.

Și aici VIETNAM în vedere că HANOI nu-i la fel.

Poate e THIMPHU de împlut buteliile cu BHUTAN?

Pentru că numai așa ar putea face BANG!LADESH tepți, DHAKA lăsăm proștii să ne conducă.

Și nu va mai fi CHINA tunci cînd liniștit poți să BEIJING.

No Comments »Guzun și Beznițchi. Reloaded.

Raportul lecturilor anului 2015

Se vede cu ochiul liber – demult nu am mai scris pe blog.

Dar, pentru că e sfîrșit de an și eu am o obișnuință să împărtășesc cu oamenii ce-am mai citit anul ăsta, scriu acum. S-ar putea cuiva să-i prindă bine și să ia și recomandări de aici.

Așadar, în ordinea lecturării, savurării și învățării.

1. ”Fabule moderne”. Autor – Tatiana Țîbuleac.
2. ”În pădurile Siberiei”. Autor – Sylvain Tesson.
3. ”Învățături care schimbă vieți”. Autor – Marilee Adams.
4. ”Networking pentru cei ce-l detestă”. Autor – Devora Zack.
5. ”Pildele mîntuitorului”. Autor – Ilarion Felea.
6. ”Tată bogat, tată sărac pentru adolescenți”. Autor – Robert Kyiosaki.
7. ”Luptă pentru visul tău”. Autor – Ruben Gonzalez.
8. ”Copil la ruși”. Autor – Leo Botnaru.
9. ”Cum să reușești, cînd ar trebui să eșuezi”. Autor – Rom Brafman.
10. ”Frate bogat, soră bogată”. Autor – Robert Kyiosaki.
11. ”Trăiește-ți pasiunea”. Autor – Keith Abraham.
12. ”Ai copii? Ești responsabil să îi transformi în adulți valoroși, prosperi și fericiți”. Autor – Larry Winget.
13. ”Adună-ți forțele”. Autor – Steve Rizzo.
14. ”Iubirea care ne urnește”. Autor – Constantin Necula.
15. ”Просто Рич”. Autor – Rich De Vos.
16. ”Atitudine de lider”. Autor – Keith Harrel.
17. ”Vinil”. Autor – Igor Guzun.

PS. Nu am pus imagini cu coperțile cărților, pentru că ușor le poți afla dînd o simplă căutare pe google.

Vă doresc un An Nou mai bun!
La mulți ani! Lectură plăcută!
:)

No Comments »De citit

Armenesc. La ei e coniacul, la noi – cimitirul: Igor Guzun feat Sergiu Bezniţchi

Ei au Voroneţ. Iar noi ce avem? Voro…

Ei au piramide. Rezistente. Şi noi avem ceva rezistent, pălămida.

Câini. Au şi ei avem şi noii. Dar ai noştri înfloresc: sal-câini.

Armenesc. La ei e coniacul, la noi – cimitirul.

Ei merg la Ararat. Noi – la arat.

Ei cultivă bum-bac. Noi avem cel mai mare boom la bac.

Ei au multe pasarele. Noi avem doar una, şi aceea pticika.

Piloții lor mile ard. Noi pierdem câte un miliard.

Ei au Delta Airlines, noi doar Delta, și e deajuns.

Ei au la New York broaște. Noi la broaște avem „niorc”.

La ei e „Team Of Tea”. Al nostru e Timofti.

La Belgrad zilnic se naște câte o sârbă. La noi zilnic se dansează câte una.

Şi uneori se încheie cu câte o scârbă, în aşternut.

Şi ca să încheiem pe o notă optimistă spunem că ei au Voroneţ şi poate că singurul nostru noroc este că avem sentimentul că Voroneţul este şi al nostru.

No Comments »Guzun și Beznițchi

Povestea tristă a îndrăgostitului de tei

Ieșii.
Era juma` la trei.
Am început să înțeleg
Că pot lega vreo două-n tei.
Și ochii i-am căscat,
Și m-am,
Și te-i.
Și n-am mai căutat
Tei de curmei,
Că mi-oi da eu,
Că ți-ai da tu,
Că ș-or da ei
O palmă peste tîrgul lui Orhei.
Că ei,
Cohorta invincibililor zmei,
Cu lei,
Contrar învățăturii lui Matei,
Ne vor privi în ochi,
Ne vor minți
Și e-he-hei.
Iar tu, cum stai cu-n păhăruț
Și bei,
Ei BEM.
Iar eu, chiar dacă-l am alături pe Grivei,
Mă tem.
Și absolut inconștient
Miros a tei.

No Comments »Comune deocamdată

„Oraşul meu cu umeri albi de 4”: Igor Guzun feat Sergiu Bezniţchi

Că tot ni se vorbeşte de sus, din bilboard-uri, despre Chişinău, ce-ar fi, ne-am zis, să-l discutăm de jos, începând nu de la bil-, ci de la borduri.

Chişinăul e un oraş „cu umeri albi de 4”, dar fără stadion, fără circ. Pardon, circ este, însă în altă parte. Şi aici nu mai este loc pentru jocuri de cuvinte, doar pentru jocuri de culise.

„Par-care acolo vrea parcare etajată?” Parc-are vedenii… Iar cel mai central parc are 2 locuitori parcă incompatibili – Ștefan și Aleksandr.

Orașul nostru acum parcă ar fi o interminabilă Oră de Raș.

„Vrem piste pentru biciclişti!”, exclamă unii. „Dar de ce nu cereţi şi pentru bicicliste?”, întreabă alţii. Iar primii explică: „Pentru că biciclistele au piste”.

Aici „dintre sute de catarge care lasă mall-urile”, câte oare le vor sparge?

Chișinăul e unicul oraș în care există un magazin „UNIC”…

„Oraşul meu cu umeri albi de 4”. Orașul celor 2 frați – Chi și nău.

Aici e frumos să luminezi clădirile, e greu să le renovezi, dar cel mai uşor este să le demolezi.

E orașul în care poți să muncești în voie, pentru că Muncești e cea mai lungă șosea din Europa de Sud-Est.

E oraşul în care nici măcar nu poţi lua o sfoară ca să atârni pe ea un matras, pentru că imediat vei exclama: „M-a-tras pe sfoară!”

Chişinău, oraşul în care părinţii, fiind băieţi, descărcau aplecaţi vagoane, da copiii lor – doar aplicaţii.

Este singurul oraș în care intri prin Porți și apoi treci și prin borți.

E urbea în care atunci când pronunți „bem”, îți provoacă imediat 2 stări: una de imediată bucurie și alta de profundă tristețe.

E locul unde votul tău ajunge oricum în urnă, chiar dacă e urna de vot.

valea_morilor3

No Comments »Guzun și Beznițchi

Mulțumesc, Cronograf 2015!

Demult vroiam să scriu, dar am fost lenos. Și am zis că orice ar fi, dar azi, a doua zi după încheierea festivalului, voi scrie. Și scriu. Mănînc și scriu…

Anul acesta, la cea de-a 11-a ediție a festivalului, am avut marea onoare să fiu membru al juriului la secțiunea producții locale. Mulțumesc pentru încredere, Leontina și Virgiliu.

Înafară de cei care erau nevoiți să vadă filmele alese pentru festival, nu cred că mai este cineva care să fi văzut absolut toate filmele din toate secțiunile proiectate la festival. Și eu la fel. Dar…

…Am văzut maximum posibil de filme în cadrul unui festival de cînd există Cronograful. Și asta e mare lucru.

Vreau doar cîteva linii să trag. Mi-au plăcut mai multe momente, dar voi evidenția doar 3, așa, un soi de Top 3.

1. L-am descoperit, grație Cronografului, pe basarabeanul devenit legendă la FC Barcelona în anii 50, Nicolae Șmatoc-Simatoc-Szegedi. Mulțumesc Violetei Gorgos, lui Octavian Țîcu și lui Boris Boguș pentru asta. Nu pot să las nici o imagine video, pentru că n-am de unde. Dar am să vă las coperta cărții după care s-a turnat filmul. Și îi mulțumesc dlui Boris Boguș pentru generozitatea cu care mi-a dăruit cartea.
2013-06-19-17.00.23

2. M-am îndrăgostit de atitudinea și dragostea pentru oameni a unui biet pictor în etate din Gomel, Belarus. Nu vreau să povestesc. Filmul trebuie văzut. Pur și simplu trebuie văzut. Și de duplicat această dragoste pentru oameni.

3. M-a înfiorat un film făcut foarte profesionist prin adevărul negrăit, expus publicului. Despre genocidul țiganilor din România anilor 40. Coloana sonoră semnată de Tamas Szekely e cea mai bună din toate filmele pe care le-am văzut eu la festival. M-am bucurat după film să cunosc și autorii, niște oameni frumoși cu care poți vorbi la nesfîrșit despre subiecte interesante.

Una dintre concluziile pe care le-am tras după ce am văzut ”Valea plîngerii” este că neoamenii nu au naționalitate.

Mulțumesc, Cronograf 2015!

No Comments »Comune deocamdată

Older Entries »