10 ani de concert The Doors

Bunul meu prieten, Oleg Chelaru, căruia îi mulțumesc, într-o zi ploioasă de joi, 4 aprilie, pe undeva pe la marginea Chișinăului, scoate din portmoneul său un bilet, cu o vechime de 10 ani și îmi aduce aminte de un eveniment deosebit.

În 2003, pe 25 aprilie, un grup de vreo 10 oameni am mers la concertul The Doors la Boston, orașul actelor teroriste în timpul maratoanelor. Nu vreau să vă spun că entuziasmat de acel concert am fost doar eu, restul au mers pentru că am reușit să le organizăm gratis acel concert. Pînă acum nu pot înțelege, cum ar fi să vrei mai tare la saună (așa își doreau unii din acei 10) decît la un concert? Ei, dar, mă rog…

Iată acel bilet:

Asta, drept confirmare. Și, dacă întîmplător mai este nevoie de o confirmare, atunci iată o poză istorică, în care este fotografiat acel Orpheum Theatre unde avu loc concertul:

Totul a pornit de la o simplă căutare pe internet (în 2003 parcă era un lux, să lucrezi la Mac-uri și să cauți pe net). Și, absolut întîmplător, am dat de această informație pe care mi-am și plasat-o în biroul meu din Worcester, Massachussets:

Din acel moment am devenit și mai entuziasmat. L-am rugat pe Steve Salloway, managerul de conturi clienți la agenția de publicitate de la care învățam, să mă ajute. Și omul, care era unul extraordinar, m-a ajutat. A găsit bilete pentru toți. De la MTV și VH1. Și s-a oferit să ne și ducă, pe banii lui, spre Boston și înapoi!

Am încercat, unicul pare-mi-se din acea sală, să mă apropii de scenă. Că de, așa e la un concert bun. 🙂 Dar securitatea americană m-a scos din sală. Eu, uluit, i-am rugat să mă lase înapoi, că vin din altă țară și că la noi nu avem nici o șansă să-i vedem și bla-bla-bla. Li s-a înmuiat inima roș-albastră cu steluțe și m-au lăsat să stau ”cuminte”, dar în picioare pe scaunul meu. 🙂

I-am văzut pe Ray Manzarek și pe Robbie Krieger cum cărau fire pe scenă și m-a amuzat. Aveam senzația că-s la Chișinău, parcă, și îl văd pe marele chitarist, Alexandru Cazacu. 🙂 În loc de Morrison era Ian Astbury din The Cult. Istoric eveniment.

Pentru neștiutori, ascultați o piesă semnată The Doors și încercați să-l înțelegeți pe Sergiu Beznițchi de acum exact 10 ani!

În final, vă dau un vers de-al poetului Jim Morrison, spre delectare. Doar un vers. E din Moonlight drive (Hoinăreală sub clar de lună):

Let’s swim to the moon,
Let’s climb through the tide
Penetrate the evenin’ that the city sleeps to hide.
Let’s swim out tonight, love, it’s our turn to try,
Parked beside the ocean on our moonlight drive.

Hai să înotăm către lună,
Hai să urcăm cu mareea,
Să pătrundem în seara în care orașul doarme pentru a se ascunde.
Hai să înotăm în astă noapte, iubire, e rîndul nostru să încercăm,
Parcați lîngă ocean în hoinăreala noastră sub clar de lună.