Vă spuneam în articolul precedent că mi-am luat DOAR 10 zile s-o cunosc mai bine. Recunosc, și cred că oricine ar recunoaște, e puțin 10 zile. Deaceea și am dat pe Caps Lock acel ”doar”.
După extraordinarele cîteva zile în Delta Dunării (unde neapărat vom reveni), am luat-o spre București, România. 🙂 (cineva va înțelege de ce am spus așa și de ce am băgat un smile-ik.) Din Murighiol am luat-o spre Hîrșova, acolo un de e un pod plătit peste Dunăre, acolo unde Dunărea mai naște un braț – brațul Borcea. De la Hîrșova la Slobozia și apoi spre Călărași pînă la autostrada Constanța – București. Apoi, legal, într-o bucurie de 120 – 130 km/oră pînă la București.
Are rost? Cred că nu. N-am să vă povestesc despre București și istoricul său. Există multe mituri legate de bucureșteni, comportamentul lor cu nasul în tavan și limba lor română prea îndîmbovițită. Eu am să vă spun una: Nu judeca pădurea după un singur copac! Pînă la urmă, omul sfințește locul.
Ce-a fost mai important la București? OAMENII. Pentru că am întîlnit oameni de calitate și asta contează cel mai mult. N-am să dau poze, pentru că în București nu prea am făcut poze, dar am să dau numele acelor oameni frumoși cu care m-am întîlnit. Victoria și Marc Bobeico, o frumoasă familie de basarabeni stabiliți acolo, Ioana Guță, o femeie-suflet pe care dacă ai cunoaște-o, ai vrea s-o ai în preajmă întotdeauna, Dessy și Costel Ciobanu, o familie model, cu o relație de invidiat, părinți a 4 copii și bunei a 4 nepoți. Crede-mă, ai vrea și tu să fii bunic sau bunică și să arăți ca ei, Olga Tusî, o femeie cu un potențial extraordinar de a mișca viețile a mii și zeci de mii de oameni pe această Planetă.
Nimic despre Orașul Vechi? Ba da! 🙂 Doar că am să pun niște poze din călătoria din martie a acestui an. Alt anotimp, aceeași atmosferă!
Sincer, abia aștept să împărtăsesc cu voi ce a urmat în scurta mea călătorie prin România. Vine și următorul episod în foarte scurt timp. 🙂