Tuesday * May 23rd 2017

Athonul Sfîntului Munte Athos. Osteneala binecuvîntată a urcușului.

A voit Domnul să mergem și anul ăsta pe munte. Pentru liniște, pentru rugăciune, pentru schimb de decor, pentru înțelepciune, pentru natură. Multe sînt motivele pentru care ai merge pe Athos. Fiecare și le găssește pe-ale lui. Important este să le caute.

Pentru început, înainte de a vă povesti despre extraordinara binecuvîntare de a urca vîrful muntelui Athos, Athon, vă dau o imagine a acestui munte, la care te poți uita și tot uita, așa că uitați-vă și tot uitați-vă. 🙂

Am pornit în patru. Patru bărbați, prieteni, care se cunosc bine și au încredere unul în celălalt. Echipați cu de toate, așa cum ne-a recomandat nașul Dorin, am pornit la drum. La 4.00, la chilia Sf. Ioan Teologul, acolo unde ne-au primit cu inimă mare, ne-am trezit și am luat-o cu un Hilux superb, vechi, cu cutie mecanică, pe drumurile mereu șerpuite ale Athosului, spre Schitul românesc Prodromu. De acolo a pornit calea spre Athon. Iată dovada (poze făcute pe 6 aprilie 2017):

De acolo și atunci a început OSTENEALA ÎN NUMELE LUI HRISTOS. Un drum pietruit, deloc neted, de parcă intenționat Dumnezeu ți-ar încerca voința. La început ai energie multă, dar ea se scufundă în marea Egee și se risipește în aerul tot mai rarefiat al muntelui, pe parcurs ce urci. Mărturisesc, niciodată în viața mea nu am obosit atît de tare cum am obosit în acel 6 aprilie 2017. Dar această oboseală a fost crucea noastră pe munte și, cum glumeam cu fratele Victor, a fost Liturghia acelei zile pentru noi. 🙂

Cîteva lecții învățate și întărite pe parcursul itinerarului:

1. De unul singur nu-ți ajunge duh să parcurgi traseul. Nu spun că nu ai putea s-o faci, dar e FOARTE GREU. E ca în viață, totul se face mai ușor și mai spornic ÎN ECHIPĂ.
2. Vrei să renunți de cîteva ori pe traseu și ai renunța dacă nu ai avea un scop, un vis. Odată ce ți-ai propus să urci și ai întărit asta cu ”Doamne ajută-mă și miluiește-mă pe mine, păcătosul”, ai să ai puteri să mergi pînă la capăt. Acolo unde credeam că nu mai putem, veneau îngerii și ne luau în brațe. 🙂
3. Urcușul este o biruință asupra neputințelor tale! În principiu, tu crezi că știi ce poți, dar în realitate, tu habar nu ai ce potențial ai!
4. Faptul că ai făcut-o în pofida tuturor dificultăților, îți dă un profund sentiment de împlinire.

La cota 1500 metri, după 5 ore de mers pe drum pietruit în pantă, ajungem la Panaghia, o capelă cu anexe construită pe un mic platou care se termină în dreapta cu o imensă prăpastie, iar în stânga e străjuit de culmea Atonului.

Și pentru că e luna aprilie, zăpada pe vîrf nu e topită în totalitate. De jos ne spuneau că nu vom putea urca, pentru că e zăpadă de 1 metru pe cărarea ce aduce spre vîrf. Nu am renunțat. Ne-am spus că mergem să vedem pe loc care este situația. La Panaghia am întîlnit frați din Serbia, Rusia, Germania, Grecia. Ei tocmai reveniseră de pe vîrf! Înseamnă că se poate!!! 🙂

Cărarea fiind înzăpezită, am luat-o extrem – pe de-a dreptul! Recunosc, e mult mai dificil, mai ales pentru noi, oameni care nu ne ocupăm cu drumețiile montane în mod regulat. Dar Dumnezeu ne-a dat puteri și am ajuns în vîrful muntelui, numit Athon!

Credeam că la coborîre ne va fi mai ușor. Ne înșelam. Ne-a fost mai greu. Și asta a pus presiune suplimentară asupra mușchilor noștri, fizic vorbind, și asupra duhului nostru, spiritual vorbind. Drept recompensă, la coborîre am prins aceste uluitoare imagini:

Iar una dintre bucuriile robului lui Dumnezeu Sergiu, adică eu, a fost să întîlnească undeva în culmile Athosului, roaba lui Dumnezeu. 🙂

Bineînțeles că poze și povestiri sînt mult mai multe. V-aș povesti și despre energia nesecată a starețului Isidor, care scoate curent din puterea apei, și despre pustnicul Ionel, originar din Iași, care s-a bucurat de ”Bucuria”, și despre bunătatea fraților Mihail și Victor de la chilia Sf. Ioan Teologul, și despre peștele extraordinar de gustos, prins de ai noștri din Marea Egee, și despre multe multe altele. Dar…, de ce n-ați construi propria dvs experiență? Puteți s-o faceți! Dumnezeu să vă ajute și să vă binecuvînteze!

3 Comments »Călătorii

3 Responses to “Athonul Sfîntului Munte Athos. Osteneala binecuvîntată a urcușului.”

  1. Eugeniu says:

    O extraordinara istorioara. Citind, simpt ca mai traiesc acele clipe grele la coborire din Muntele Sfint. Doamne ajuta.

  2. […] noi și noi lecții de viață. Câteva dintre ele, Sergiu le-a împărtășit și cu cititorii blogului […]

  3. Angela says:

    Ma simt parca asi fi fost in altar…

Leave a Reply