Peste o săptămînă ne vom revedea cu colegii de școală. După 25 de ani de la absolvirea ei. Nimănui nu-i vine a crede că timpul zboară atît de repede. Și va continua să galopeze printre ani. Fără să ne întrebe. Iar noi… noi ar fi bine să ne mai întîlnim. Măcar din cînd în cînd. Pentru că amintirea este parfumul sufletului. Să plecăm de la aceste întîlniri ale absolvenților parfumați.
Ședința de azi cu Odiseea, colega mea de clasă, a fost foarte eficientă. A durat exact o oră. O oră productivă. Spre deosebire de multele ședințe pe care oamenii le au și-n care pierd timpul șezînd. Pe cînd ar putea… dormi.
