3 februarie. Memoriile sunt culisele istoriei.

A venit ziua în care îmi revăd colegii de școală, colegul de bancă, după 25 de ani de la absolvirea școlii. Unde-s anii care au trecut? Unde-s acei ani? De ce timpul fuge? De ce ne trecem atît de repede? Pe oameni îi macină mii de întrebări de acest gen. Și eu sînt oameni. Și eu mi le pun…

La acea întîlnire a absolvenților am vrut să le facem o surpriză bunilor noștri învățători. Atîți cîți au mai rămas, pentru că dintre cei care ne-au învățat o parte au plecat în altă lume, altă parte în alte țări. Și l-am invitat din partea promoției noastre pe Ion Rață, prietenul meu, să ne cînte. Partea cea mai înduioșătoare a fost la afterparty, unde eram doar noi și învățătorii noștri, și, într-o atmosferă intimă, se auzeau strunele de chitară, care ne purtau prin ani. Prin anii tinereții…

This entry was posted in 2018. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *