O seară ca un vulcan. Cu oameni care au trecut pe la noi cu flori, cu zîmbete, cu copii și cu multă energie.
Pe la miezul nopții, ca un val oceanic, un grup voluminos de verișori, nepoți și nepoțele au decis să-i facă o surpriză Cristinei și au năvălit! Demult nu am rîs atîta, demult nu am rîs așa. Vărul Maxim a scos din lada cu amintiri niște istorioare de pe timpul cînd locuiam împreună la Traian. A doua zi, maxilarele mele mi-au reproșat ceva. Nu le-am ascultat. Am zîmbit doar. 🙂
