Am ales să luăm prînzul la Passepartout. Mai ales că demult nu am dat pe acolo. Destul de drăguț localul. Îl cunosc de pe cînd era doar beton. Acum e beton localul, dar sensul e altul.
Pentru prima întîlnire de marți la prînz, am decis să mă văd cu profesorul de muzică, dl Ion Botnaru, un om deosebit, foarte calm, așezat, melancolic-sangvinic. E tată a trei copii, dintre care cea mai mică, Loredana, e fina mea, e o fetiță sclipitoare și cîntă la fel ca tata. Dl Ion Botnaru este un exemplu clar de relație de pe loc gol. În 2003 am primit un sunet de la dumnealui pentru a ne întîlni să discutăm o idee de afaceri. Am acceptat-o cu drag, mai ales că mă interesa atunci orice oportunitate (de fapt, ca și acum). Om necunoscut, nr de telefon îl avea de la mama. În timp am devenit foarte buni prieteni, cumătri (i-am botezat fata) și parteneri de afaceri. Este de-o plăcere să faci afaceri cu oameni de încredere.
Îi sînt foarte recunoscător, pentru că datorită lui, i-am cunoscut pe Dessy și Costel Ciobanu, Ioana și Adrian Guță, Janos Demeter, Jim și Nancy Dornan și mulți alții, prin dl Ion am ajuns să învăț de la cei mai mari lideri mondiali în materie de afaceri.
Tot prin dl Ion Botnaru, ce-i drept tare indirect, am întîlnit-o și pe scumpa mea nevastă, Cristina. Dacă nu ne cunoșteam, cine știe dacă ne mai vedeam… 🙂
E un om pe care te poți baza. Această întîlnire a avut ca scop și stabilirea unor scopuri comune, eleborarea unei strategii de lucru în 2011. Ne-a reușit.
La prînz ni s-a servit cîte o zeamă de pui cu ou de prepeliță. Absolut delicioasă în urma meselor copioase de Revelion.
Marțea viitoare sper din tot sufletul să iau masa alături de familia Ciobanu, știind că luni seara ei vor fi la Chișinău. Au program foarte încărcat, astfel încît aștept răspuns la cererea mea, lansată prin mail, de a lua prînzul cu ei în unul dintre restaurantele din oraș.
