Întreg orașul îmi miroase-a tei
Parcurg ușor întreg Kogălniceanu,
E noapte. E puțin trecut de 3.00
Și înțeleg: La fel va fi ș-la anul.
A cîta oară teiul mă omoară,
dar, uite, încă-s viu. Eu n-am murit!
Adulmec acest iz subtil de vară
Și înțeleg: Ce bine-i de trăit!
Mă smulge din tipare noaptea asta,
Înnebunesc! Dar sînt perfect lucid.
O, Doamne, spune-mi, te rog, Basta!
Și iartă-mă că te-am descoperit…
PS. compusă în drum spre casă, în mașină, la ora la care se spune în poezie 🙂
Frumoase versuri!
Foarte frumos,nu ma-m gîndit niciodată că dintr-un om aşa energic cu simţul umorului dezvoltat poate să fie şi poet,vă admir.
Super poezia, Sergiu, se simte lipsa ta la Desteptarea 😉 Vacanta placuta!
nice 😉
Nemaipomenit de frumoasă poezia!
multumesc!