8 ianuarie

Regula 21/90. Am aflat-o de la Raluca Felea, iar Raluca de la Dr. Maxwell Maltz, un doctor ce practica chirurgia plastică în anii 50. Domnul doctor a observat la pacienții săi că timp de 21 de zile se poate schimba un obicei, iar peste 90 de zile acest obicei poate deveni parte din stilul de viață. E început de an, sol fertil pentru a pune în practică această regulă.

Posted in 2018 | Leave a comment

7 ianuarie

Totul s-a întîmplat foarte repede. În doar cîteva minute. Aidoma unei mitraliere neiertătoare, chiar dacă graba uneori strică treabă, am trecut prin sat și am imortalizat viața comunei de Crăciun. Ochii s-au desfăcut în patru atunci cînd am văzut clădirea Morii Vechi. Amintiri… Evocări… Mi-am mai dat o dată seama că toate trec. Lăsînd urme. Toate s-au întîmplat în timp ce mama ieșea pe ușa Bisericii, făcîndu-și cruce, de la Liturghie.

Posted in 2018 | Leave a comment

6 ianuarie

Îmi veni o idee. Să creez un desert compus dintr-o masă combinată din nuci și semințe, tăvălite prin miere, coapte apoi pe o tavă în cuptor. Și dacă orbul nimeri Brăila, atunci nici pentru nu va fi greu să duc lucrul de la idee la gură.

Posted in 2018 | Leave a comment

5 ianuarie

Amurgise. Printre copacii amețiți veni pe furiș ceața. Din ce în ce mai deasă. Cotind atent, din ce în ce mai atent, pe drumul numit Limba Soacrei, în drum spre Lăpușna, văzui un bmw care mă depășea la cotitură, iar această manevră nechibzuită a șoferului mă depășea. Nu puteam înțelege, nu pot nici acum, ce era în capul lui. Oare se grăbea acasă, la cei dragi? Sau poate spre alte dimensiuni? Și atunci, în acea pădure cețoasă, mi-am amintit că nu există pădure fără uscături.

Posted in 2018 | Leave a comment

4 ianuarie

A durat exact o secundă. În acea secundă, împreună cu bunul meu prieten Oleg Port, am realizat că meseria e brățară de aur. Avusesem gîndul să asamblăm niște piese de mobilier, astfel invitîndu-mi prietenul la o ședință creativă de amiază-zi. Entuziasmul nostru s-a stins în proporție de 100 la 100 imediat cum am deschis cutia și am văzut acolo balamale, șuruburi, clipse, chei, mînere și alte chestii de limbă străină. Atunci am înțeles că Cezarul are nevoie de ce-i aparține și n-ar trebui noi să încercăm marea cu degetul. Cel puțin în acea situație concretă.

Posted in 2018 | Leave a comment

3 ianuarie

Nu am ieșit deloc din casă. Am avut toată ziua o conversație plăcută cu un om deștept. Am aflat mai multe lucruri interesante, dar cea mai multă energie am investit-o în plăcerea cunoașterii geniului combinativ al contelui răzbunării, mai exact al Contelui de Monte Cristo, și mai exact, al lui Edmond Dantes, iar și mai exact, al lui Alexandre Dumas-tatăl, cel cu care am avut onoarea să conversez cît a fost ziua de lungă.

Posted in 2018 | Leave a comment

2 ianuarie

Într-o zi, în care turcii încă se băteau pe la gurile noastre, am auzit o experiență diferită. Slovacul Emilian Dzugas, într-o discuție amicală de la început de an, mi-a mărturisit că înțelege cu greu (sau poate nu înțelege deloc, nu am mai înțeles) reuniunile neamurilor și neam-neam-urilor la mesele de sărbătoare unde se mănîncă mult. Spunea că la ei, la slovaci, aproape toată lumea, de sărbători, iese afară la plimbare, patinează, joacă hochei și nu se gîndesc nici măcar o secundă la fraze de genul ”hai luați și mîncați, că n-ați atins mai nimic din fața voastră”.

Posted in 2018 | Leave a comment

1 ianuarie

Am trăit o zi ca-n sînul lui Avram. Este pentru prima dată de cînd mă țin minte, iar mintea încă îmi mai ține, cînd am trăit o zi atît de caldă, pupată de soare, ciripită de păsări, scăldată de uimire, iar această zi să fie prima zi a anului, parte a lunii numită în popor gerar.

Posted in 2018 | Leave a comment

Karlovy Vara! Sergiu Bezniţchi feat Igor Guzun

În prima lună estivală mai putem încă exclama: „Bun venit, vară!” Doar că vara veniturile sunt mai puține decât dusurile. Iar aici logica este simplă: cu dusurile acestea la mare și la munte sigur că scad veniturile.

Când toți copii intră în vacanță, cei din clasa 12 intră în BACanță.

Agențiile de turism abundă în oferte, iar destinațiile în ouă fierte la dejun.

Aceste des-tinații sunt des-tentații pentru noi.

Dive în Mal-dive. Cu alta în M-alta. Cu Natalia-n Antalia.

Cei care se află acum pe plajă în capitala Thailandei se Bang-kok la soare.

Iar pentru o vacanţă de vis îţi ajung doar două lucruri pe care să le iei cu tine: paşaportul şi iubita. Că o carte o poţi comanda acolo, împreună cu un coctail, la bar: „Un shake sper, vă rog!” Plus un film cu Rambo şi un volum de versuri de Rimbaud.

Când nu ți-a plăcut la plajă, imediat scoți „p”-ul din cuvânt și-ți exprimi nemulțumirea.

Stai-calm pe șez-long. Pentru că, vorba emisiunii de la Moldova 1, „Pis-cina vine la noi”.

O vacanță în Nepal. Nepal духом.

A doua vacanță în aceeași vară se cheamă vară de-a doua!

Vara e perioada examenelor pentru sudori.

Iar nopțile pianistice devin nopți piano-mistice.

Cântecul microbistului ce pleacă la mare este „Fie Suárez întruna…”.

Cei care se află într-o vacanță cu o destinație exotică sunt rugați, ca să nu-i abată cu ispitele pe cei aflați la serviciu, să nu posteze fotografii cu nisip. Nisip мне соль на рану.

Și dacă nu reușim vara asta, în altă vară vom merge la Karlovy Vara.

Posted in Guzun și Beznițchi. Reloaded. | Leave a comment

Athonul Sfîntului Munte Athos. Osteneala binecuvîntată a urcușului.

A voit Domnul să mergem și anul ăsta pe munte. Pentru liniște, pentru rugăciune, pentru schimb de decor, pentru înțelepciune, pentru natură. Multe sînt motivele pentru care ai merge pe Athos. Fiecare și le găssește pe-ale lui. Important este să le caute.

Pentru început, înainte de a vă povesti despre extraordinara binecuvîntare de a urca vîrful muntelui Athos, Athon, vă dau o imagine a acestui munte, la care te poți uita și tot uita, așa că uitați-vă și tot uitați-vă. 🙂

Am pornit în patru. Patru bărbați, prieteni, care se cunosc bine și au încredere unul în celălalt. Echipați cu de toate, așa cum ne-a recomandat nașul Dorin, am pornit la drum. La 4.00, la chilia Sf. Ioan Teologul, acolo unde ne-au primit cu inimă mare, ne-am trezit și am luat-o cu un Hilux superb, vechi, cu cutie mecanică, pe drumurile mereu șerpuite ale Athosului, spre Schitul românesc Prodromu. De acolo a pornit calea spre Athon. Iată dovada (poze făcute pe 6 aprilie 2017):

De acolo și atunci a început OSTENEALA ÎN NUMELE LUI HRISTOS. Un drum pietruit, deloc neted, de parcă intenționat Dumnezeu ți-ar încerca voința. La început ai energie multă, dar ea se scufundă în marea Egee și se risipește în aerul tot mai rarefiat al muntelui, pe parcurs ce urci. Mărturisesc, niciodată în viața mea nu am obosit atît de tare cum am obosit în acel 6 aprilie 2017. Dar această oboseală a fost crucea noastră pe munte și, cum glumeam cu fratele Victor, a fost Liturghia acelei zile pentru noi. 🙂

Cîteva lecții învățate și întărite pe parcursul itinerarului:

1. De unul singur nu-ți ajunge duh să parcurgi traseul. Nu spun că nu ai putea s-o faci, dar e FOARTE GREU. E ca în viață, totul se face mai ușor și mai spornic ÎN ECHIPĂ.
2. Vrei să renunți de cîteva ori pe traseu și ai renunța dacă nu ai avea un scop, un vis. Odată ce ți-ai propus să urci și ai întărit asta cu ”Doamne ajută-mă și miluiește-mă pe mine, păcătosul”, ai să ai puteri să mergi pînă la capăt. Acolo unde credeam că nu mai putem, veneau îngerii și ne luau în brațe. 🙂
3. Urcușul este o biruință asupra neputințelor tale! În principiu, tu crezi că știi ce poți, dar în realitate, tu habar nu ai ce potențial ai!
4. Faptul că ai făcut-o în pofida tuturor dificultăților, îți dă un profund sentiment de împlinire.

La cota 1500 metri, după 5 ore de mers pe drum pietruit în pantă, ajungem la Panaghia, o capelă cu anexe construită pe un mic platou care se termină în dreapta cu o imensă prăpastie, iar în stânga e străjuit de culmea Atonului.

Și pentru că e luna aprilie, zăpada pe vîrf nu e topită în totalitate. De jos ne spuneau că nu vom putea urca, pentru că e zăpadă de 1 metru pe cărarea ce aduce spre vîrf. Nu am renunțat. Ne-am spus că mergem să vedem pe loc care este situația. La Panaghia am întîlnit frați din Serbia, Rusia, Germania, Grecia. Ei tocmai reveniseră de pe vîrf! Înseamnă că se poate!!! 🙂

Cărarea fiind înzăpezită, am luat-o extrem – pe de-a dreptul! Recunosc, e mult mai dificil, mai ales pentru noi, oameni care nu ne ocupăm cu drumețiile montane în mod regulat. Dar Dumnezeu ne-a dat puteri și am ajuns în vîrful muntelui, numit Athon!

Credeam că la coborîre ne va fi mai ușor. Ne înșelam. Ne-a fost mai greu. Și asta a pus presiune suplimentară asupra mușchilor noștri, fizic vorbind, și asupra duhului nostru, spiritual vorbind. Drept recompensă, la coborîre am prins aceste uluitoare imagini:

Iar una dintre bucuriile robului lui Dumnezeu Sergiu, adică eu, a fost să întîlnească undeva în culmile Athosului, roaba lui Dumnezeu. 🙂

Bineînțeles că poze și povestiri sînt mult mai multe. V-aș povesti și despre energia nesecată a starețului Isidor, care scoate curent din puterea apei, și despre pustnicul Ionel, originar din Iași, care s-a bucurat de ”Bucuria”, și despre bunătatea fraților Mihail și Victor de la chilia Sf. Ioan Teologul, și despre peștele extraordinar de gustos, prins de ai noștri din Marea Egee, și despre multe multe altele. Dar…, de ce n-ați construi propria dvs experiență? Puteți s-o faceți! Dumnezeu să vă ajute și să vă binecuvînteze!

Posted in Călătorii | Leave a comment