În poeziile lui Mihai Eminescu sunt ascunse mai multe instrumente muzicale. Asta o fi singura explicaţie pentru muzicalitatea interioară a versurilor eminesciene.
La Eminescu instrumentele muzicale sunt, uneori, la vedere – „Sara pe deal buciumul sună cu jale” („Sara pe deal”) sau ”Daţi-mi arpă de aramă / Dar cu strunele de fier”, alteori sunt ascunse printre cuvinte – „Ce e val cavalul trece” („Glosă”).
Am găsit o lăută în titlul „Cântecul lăutarului” şi tot acolo, mai jos, o liră: „Sunt ca lira spartă-n stâncă, / Sunt ca glasul din pustii…”
Dar câte naiuri se aud la Eminescu! Şi în poemul „Călin. File de poveste”: „Dar dacă ar cădea toate, el rămâne trist şi gol, / N-ai putea să faci cu ochii înălţimilor ocol”, şi în „Floare albastră”: „Si sosind l-al porţii prag, / Vom vorbi-n întunecime; / Grija noastră n-aib-o nime, Cui ce-i pasă că-mi eşti drag?”
Ca să menţină ritmul uimitor al versurilor sale, Eminescu foloseşte „Pe aceeași ulicioară…” tobele, în versiunea lor britanică, preluată mult mai târziu de Beales: „Altul este al tău suflet, / Alții ochii tăi acum, / Numai eu, rămas același, / Bat mereu același drum”.
Apoi, ca să mențină entuziasmul cuvântului găsit, îl repetă în „De ce nu-mi vii”: „Târzie toamnă e acum, / Se scutur frunzele pe drum, / Şi lanurile sunt pustii… / De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?”…
Iar în „Călin nebunul” Eminescu dacă vrea să fluiere – fluieră: „Dară fetele lui ba. Unu – atunci din ei s-a dus / Și în noaptea cea senina ca să fluiere s-a pus”. La fel și în „Epigonii”: „Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice, / Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice”. Observați aici și străbunul instrument popular „frunza” folosit de către nea Mihai.
Eminescu de pe-atunci știa că totul în lumea asta trebuie să aibă un „label”, inclusiv instrumentele muzicale: „Ce-nşirând mărgăritare pe a stelei blondă rază”.
Şi cu toate aceste instrumente Eminescu produce track după track. Iată două track-uri în aceeaşi poezie „Ce te legeni?”. Primul e aici: „Şi de ce să nu mă plec, / Dacă păsările trec!”. Şi al doilea track: „Peste vârf de rămurele / Trec în stoluri rândunele, / Ducând gândurile mele”.
