Am tras o fugă la Nimereuca. Eu nu mai pot fără palma asta. Noaptea spre dimineață, cînd intram în sat și în afară de lumina ce o dădeau farurile mașinii nu se vedea nimic, la văzul inscripției ”Nimereuca”, a început să mi se zbată inima. De emoție.
Mai pe scurt. A fost extraordinar! 🙂
Fiind pe ospețe la nana Ttiana (n-am scăpat nici o literă), am descoperit ceva care m-a lăsat sec, mut. Este vorbe despre un covor țesut cu multă dragoste de către străbunica mea, Feodosia Lozan, căreia îi spuneau Sîica. Chiar dacă n-am cunoscut-o niciodată, mîca Sîica înseamnă pentru mine acea vînă de neam din care am sînge și eu. Covorul a fost țesut înainte de a se căsători în 1909 și de a deveni Stratulat. Deci, covorul are peste 100 de ani. Lîngă această inscripție, pe acest covor, s-a întins scumpa stră-strănepoată, Sofia-Ecaterina Trestianu, care face în data de 4 august 5 ani. IATĂ PODUL DINTRE GENERAȚII!
Tot acolo am descoperit un patefon care funcționează!
Busuioc la grindă, doar în casele oamenilor curați la suflet cum este nana Ttiana.
O foarte mică parte din MAREA noastră familie.
Licoarea bahică a nanei Ttiana, care din păcate aproape că a orbit și aude rău.
Am adus și la Chișinău pere de acestea. Gust de natură pură. Zău.
Silviu, Cătălin și Tudor. Nedespărțiți.
Și în zilele noastre femeile spală țolurile la Nestru.
După ce am terminat fundația pentru noul WC de la mămunea și tătunea, împreună cu badea Victor am mers la Nistru să ne scăldăm și să gustăm din amurgul dumnezeiesc ce s-a lăsat peste sat.
La plecare, părintele Tudor, care este și vecinul nostru, ne-a întrebat ”Cînd mai veniți data viitoare?”. N-am știut ce să-i răspund…