Ce-ar fi să ne amintim, împreună, cum ne strigam prietenii din copilărie, cum răspundeau mamele în locul nostru și cîte și mai cîte exclamam, făcînd economie de silabe?
Mi-hai-nu te codi atîta!
Ili-eş-odată sau nu?
Cristi-nu-ţ-am spus că azi nu pot!
Grig-ore-în şir te strig!
S-o-fi-adus aminte de mine…
Venia-mintea-i merge brici!
Dani-e-la concert, la club!
Cons-tanti-Nadea n-a fost pe la voi?
Tu-dor-ai promis!
Vasi-lică-rul din ochii tăi mă face să te îndrăgesc!
Mări-oara-patru-i, da tu nu vii!
Eu-gen-ere azi nu Yes!
Alexan-dra-gostea mea, vino la mama!
Mir-ce-ai păţit la picior?
Re-be-ca ultimul bețiv!
Ar-ti-om-duce noi acasă cumva…
Nat-așa s-a călit oțelul!
A-me-de-un an e la facultate!
Mo-nica n-ai învățat pentru examen!
Juli-eta-jul patru e al nostru în totalitate, la căminul 6!
Edu-arde, da baba se piaptănă!
Pe-tre-ci acasă chiar acum!
Da la voi wc-ul e în DOS sau în Windows?
Fran-ce-scarpini pisica aia? Las-o-n pace!
Ele-onora-tă asistență!
Ni-cu noi te joci?
Vlai-cu noi!
Profira-ar naibii de copii!
