Povestea tristă a îndrăgostitului de tei

Ieșii.
Era juma` la trei.
Am început să înțeleg
Că pot lega vreo două-n tei.
Și ochii i-am căscat,
Și m-am,
Și te-i.
Și n-am mai căutat
Tei de curmei,
Că mi-oi da eu,
Că ți-ai da tu,
Că ș-or da ei
O palmă peste tîrgul lui Orhei.
Că ei,
Cohorta invincibililor zmei,
Cu lei,
Contrar învățăturii lui Matei,
Ne vor privi în ochi,
Ne vor minți
Și e-he-hei.
Iar tu, cum stai cu-n păhăruț
Și bei,
Ei BEM.
Iar eu, chiar dacă-l am alături pe Grivei,
Mă tem.
Și absolut inconștient
Miros a tei.

This entry was posted in Comune deocamdată. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *