Dacă există două sate Recea, în Râșcani și în Strășeni, vreo câteva sate Larga – la Anenii Noi și la Briceni, plus Larga Nouă și Larga Veche în Cahul, de ce să nu există și două sate Inundeni: unul în Soroca și altul după redenumirea orașului Chișinău în satul Inundeni?
„Dacă ploaia s-ar opri…”, vorba cântecului, n-ar fi loc de ironii.
De ce să mergi în Delta Dunării la pescuit, cînd și Chișinăul îți oferă suficiente oportunități?
Ciudată specie de ciuperci sunt gropile astea din asfalt, că apar repede după ploaie și chiar cu mult înainte.
Aici cineva chiar-toacă răbdarea oamenilor.
Credeam că noi am ajuns la mal, dar noi am dat doar de mâl.
Au armenii un proverb de care s-au ghidat ai noștri – ”Nu e bine fără râu”. Și l-au transformat – ”Nu e bine fără rain.”
Aici sectorul construcțiilor crește așa încât în apropiere de capitală, cum spunea un om, doar locul pe unde trece râpa nu este cumpărat.
Sectoarele cele mai supuse inundațiilor trebuie stropite cu sînge românesc. Și asta pentru că ”sîngele apă nu se face”.
Și cum a scris unul dintre noi în cartea „VINIL”: „Încă mai poţi spune: „Paris, tu ești Sena!”, „București, tu ești Dâmbovița!” „Londra, tu ești Tamisa!” Dar cum să zici: „Chișinău, tu ești râul care te traversează!”?”
Apă dară pînă aici, barcă le-am spus pe toate… A, nu. Mai e ceva…
Avem ce le povesti nepoților. „A fost o dată. Data de 31 mai 2016. Și a plouat…”