Am auzit cum a căzut o frunză din gutui
Și m-am întins pe iarba proaspăt tunsă,
M-am închinat brumarului, și numai dumnealui
Și-am plîns nefericirea-mi, prea ascunsă.
Un milion de flori am strîns la brațu-mi, pentru ea,
M-am învelit cu dragostea-i senină.
De zeci de ori cînd eu m-am dărîmat, mă construia,
Am înțeles că-i viața mea, Cristina!
<3.