Întotdeauna mi-au plăcut granițele dintre anotimpuri. Și mi le aduc aminte ușor, ușor de tot, aproape toate. O senzație de parcă treci vama. La fel și astăzi. Mai ales că de mîine ne promit ninsori ca-n Munchen, mai ales ca de mîine Chișinăul îmracă mici (p)leduri să se încălzească, mai ale că românii își sărbătoresc Ziua Națională.
Îmi aduc aminte cum acum ceva vreme, să fie vreo 10 ani, am fost pentru prima dată la concert la Ada Milea în București. Acolo m-a fascinat și am vrut s-o mai revăd. Eram entuziasmat. Plin de bucurii și emoții.
Am revăzut-o peste un timp, am și cîntat alături, improvizînd entuziasmat.
Vine 1 decembrie, luna care se întreabă…
…si daca s-au promis ninsori, nu puteam să n-o bag p-asta… savurați cu placere! Dedicație MAI.
asta in biblioteca de la Elephantul Negru? shi-s tinerele toate.
mda…si mie imi place tare mult granitele astea dintre anotimpuri…
acolo