După cîteva zile bune de caniculă (a nu se confunda cu каникулы), azi dimineața Dumnezeu ne uns pe capuri cu o ploiță gingașă, romantică. Și aici, mi-am adus aminte de un studiu de-al meu de caz de acum vreo 4 ani (adevărul este că se întîmplă în fiecare an, dar nu fac studii în fiecare an), cînd aproape 1 lună a fost o arșiță dogoritoare, unde, vorba desenului animat, ningea ciobănește. Oriunde intrai, cu oricine te întîlneai, auzeai doar vorbe de genul ”Of Doamne ce arșiță” sau ”Of Doamne timpul ăsta” sau ”Nu mai țin minte așa călduri” sau ”Mătincă e sfîrșitul lumii” și altele multe de genul ăsta. Aduc aminte, toate astea în luna lui CUPTOR (căutați în dex)!
Într-o bună zi a plouat! Și s-a răcorit. Dar!!!!! În ziua cu pricina, adică cea în care ploua, pe oriunde mergeai, pe oricine întîlneai (cam 80 sau 90 la sută, Pareto a avut dreptate) – auzeai: ”Of Doamne ce s-a stricat timpul ăsta” sau ”Așa n-am dispoziție pe așa timp” și tot de astea…
Așadar, ce trebuie înțeles de aici? Totul ține de atitudine. În cartea sa ”Valorifică-ți potențialul”, Skip Ross spune: ”Nu există vreme proastă și vreme bună, există doar anotimpuri și atitudine!”
Tu, de care ești?
ma plimbam pe strada intr-o seara de iulie cind o mica pasarica a facut caca la mine in par, singurul lucru pe care l-am putut spune a fost ce bine ca nu zboara vaci, iar hohotele mele de ris au ridicat dispozitia si altor oameni din jur