Fiți atenți la următoarele împletiri de cuvinte. Migdale din Ștefan Vodă. Eco. Parcă nu sună. Parcă nu te-aștepți s-auzi așa ceva. Parcă te surprinde. Dar, e adevărat. Și pe fețele tinerilor cultivatori de migdale, prezenți la expoziția ”Fabricat în Moldova”, scria un entuziasm plăcut. I-am încurajat, bineînțeles, și am cumpărat un kilogram. De migdale eco.
migdale
Și cum multe lucruri sînt din întîmplare, urmăream azi o emisiune din șirul de emisiuni ”Profesioniștii”, realizată de Eugenia Vodă la TVR. Invitatul ei era un it-ist tînăr. Discuția era foarte interesantă. Din ea, mi-a sărit în ochi o idee. Spunea tînărul la un moment dat că în informatică, în programare, dacă greșești și pui în loc de ”i” un ”j”, de exemplu, atunci nu-ți iese absolut nimic. Ai greșit și trebuie să refaci totul.
De ce atunci oamenii cred că le iese totul perfect în limba română, greșind cuvinte întregi?
Observînd-o a treia oară, n-am putut să nu înveșnicesc momentul. Fără să vreau, a treia dimineață la rind, trecînd cu mașina pe Trandafirilor, strada încovoiată cu case mici și cărări aromate, o văd la etajul doi a casei de vis-à-vis de biserică. În rugăciune. Făcîndu-și cruce. În liniștea ei nefariseică, fiind sigură că n-o vede nimeni, neștiind că eu, nevrednicul, absolut din întîmplare, am observat-o și asta mi-a împlut sufletul de bucurie și dragoste.
Multă lume a auzit de vorba asta. O auzim, o folosim și rîdem. Un fel de-a face haz de necaz, așa cum ne este firea.
La nivel mare, lumea strigă sus și tare că primarul și primărașii le sunt datori cu spargerea și curățirea gheții, că ăia nu muncesc, că ăia jos, că ăia… La nivel mic, într-o curte, cum a prins a ninge, apoi a se bătători, apoi a se prinde gheață, aceeași lume nu face absolut nimic. Decît să meargă lunecînd pe gheață. Probabil, alteptîndu-l pe Godot. Pentru că da, e mai bine să șezi degeaba, decît să muncești degeaba…
În cartea lor ” Anul de 12 săptămîni”, Brian P. Moran și Michael Lennington scriu: ”Te-ai întrebat vreodată de ce sportul îi motivează atît de puternic pe oameni? De fapt, sportul nu-i motivează doar pe jucători, ci și pe spectator. Îți poți imagina că oamenii (suporterii) vin să te vadă în timp ce muncești și mai și plătesc pentru privilegiul de a te vedea în acțiune? Unul dintre motivele cheie pentru care sportul este atît de stimulator este acela că se ține scorul.”
Mi-a plăcut acest gînd. Autorii fac paralelă între lumea sportului și lumea afacerilor. În tot acest context mi-a mai plăcut o vorbă de-a profesorului W. Edward Deming: ”Avem încredere doar în Dumnezeu; toți ceilalți trebuie să aducă date concrete.” 🙂
Astăzi Simona Halep a pierdut finala Australian Open.
Peste o săptămînă ne vom revedea cu colegii de școală. După 25 de ani de la absolvirea ei. Nimănui nu-i vine a crede că timpul zboară atît de repede. Și va continua să galopeze printre ani. Fără să ne întrebe. Iar noi… noi ar fi bine să ne mai întîlnim. Măcar din cînd în cînd. Pentru că amintirea este parfumul sufletului. Să plecăm de la aceste întîlniri ale absolvenților parfumați.
Ședința de azi cu Odiseea, colega mea de clasă, a fost foarte eficientă. A durat exact o oră. O oră productivă. Spre deosebire de multele ședințe pe care oamenii le au și-n care pierd timpul șezînd. Pe cînd ar putea… dormi.
Am activat butonul F5 în propria-mi viață. Adică Refresh. Sau Update. Sau, mai pe românește, m-am reinventat. Am repus la locul lor niște idei simple. Și anume: mișcarea este viață. Nimeni nu se îndoiește de asta. Gîndirea este viață. Mai mult de atît, ești chiar ce gîndești că ești. Mîncarea este viață. Mai ales în timpurile noastre, cînd avem foarte multă otravă în jurul nostru. Atitudinea este viață. Mulțumesc, Peter Cox.
Toate aceste reactivări se întîmplă cînd face 65 de ani un om ca pîinea lui Dumnezeu, maestrul Nicolae Botgros.
*poză făcută la 60 de ani ai maestrului.
Băieții joacă în fiecare miercuri volei. Cînd pot, vin și eu. Azi am putut. Mai mult de atît, am putut învinge acea atmosferă apăsătoare care domină în multe echipe. Ne-am simțit atît de bine jucînd și colaborînd, comunicînd și ajutînd. O atmosferă extraordinară.
Încă o dată am realizat că mai mult cîștigi atunci cînd ai atitudine, decît atunci cînd ai scor favorabil. Mulțumesc Vitalie, Iurie, Sergiu, Anatol, Viorel!
Dintre toți care mi-au spus acest lucru, am reținut discuția cu bunul meu prieten Costel Ciobanu. Vorbeam despre importanța anvelopelor la mașină. Întotdeauna, dar întotdeauna să-ți iei anvelope noi, pentru că dacă motorul îți iese cumva din funcțiune, tragi pe dreapta, dar dacă Doamne ferește! o anvelopă îți sare în aer, atunci păzea!
Discuția asta a fost o lecție despre priorități în viață. Mulțumesc, Costel!
Săptămîna trecută am organizat un eveniment corporativ pentru Dulcinella. Azi am intrat pe la sediul lor central pentru niște chestiuni. Imediat cum am intrat, am primit un zîmbet plin de bunăvoință de la omul de la ușă. Și imediat a început să-mi miroase a pîine. Tot atunci a început să-mi miroase a bine. Cinci minute mai tîrziu și fetele de la cafea mi-au transmis energie pozitivă, dînd oarecum pe față mulțumirea pe care o resimțeau de la evenimentul de marți. Dulcinella în acel moment era un pic mai dulce.
