Vă salut pe toți!
Chiar s-a făcut o gaură mare de timp de cînd n-am mai fost pe blogul ăsta.
Știți, au apărut rețelele sociale și dacă am vreun gînd pe care nu prea vreau să-l desfășor, îl plasez acolo. Astfel, blogul rămîne un pic văduvit.
Dar, ce atîta plîns… Hai la treabă!
Despre cititul lăsat pe tînjală vreau să scriu. Ultima carte pe care am citit-o se cheamă ”Familia creștină, școală a iubirii și a desăvîrșirii”. Este o culegere de teze minunate și pline de viață și de tîlc din partea pr. prof. dr Ioan C. Teșu.
Cartea aceasta este bună dacă iei și aplici în viața TA de familie și vezi cu ochii tăi că se schimbă ceva. Bunăoară, spune autorul, în viața unui soț creștin, soția sa reprezintă cea mai frumoasă binecuvîntare pe care Dumnezeu-Iubire i-o poate oferi bărbatului, pentru ca aceasta să îi împodobească sufletul cu trăsăturile legate de ”eternul” ei feminin: căldura sufletească, bunătatea, delicatețea, sensibilitatea, fiindu-i alinare și mîngîiere, pe valurile atît de învolburate ale vieții prezente, către țărmul mîntuirii.
La rîndul său, un soț bun și iubitor constituie pentru soția sa creștină cel mai înalt dar pe care Același Dumnezeu i-l oferă femeii, pentru ca, la rîndul său, și el să îi împodobească și să îi înnobileze viața cu trăsăturile legate mai ales de voință, fermitate, caracter și personalitate.
2 capitole frumoase sunt astea – ”Femeia creștină – laborator al virtuților” și ”Femeia creștină – școală a rugăciunii”.
Se ating și probleme mari care macină societatea noastră – copiii fără părinți, desfrînarea, violența domestică, infidelitatea, divorțul și avortul. Despre astea, mai explicit, în alte postări.
Lectură plăcută!