4 ianuarie

A durat exact o secundă. În acea secundă, împreună cu bunul meu prieten Oleg Port, am realizat că meseria e brățară de aur. Avusesem gîndul să asamblăm niște piese de mobilier, astfel invitîndu-mi prietenul la o ședință creativă de amiază-zi. Entuziasmul nostru s-a stins în proporție de 100 la 100 imediat cum am deschis cutia și am văzut acolo balamale, șuruburi, clipse, chei, mînere și alte chestii de limbă străină. Atunci am înțeles că Cezarul are nevoie de ce-i aparține și n-ar trebui noi să încercăm marea cu degetul. Cel puțin în acea situație concretă.