-
Archives
- March 2018
- February 2018
- January 2018
- June 2017
- April 2017
- March 2017
- February 2017
- January 2017
- November 2016
- June 2016
- April 2016
- January 2016
- December 2015
- October 2015
- June 2015
- May 2015
- March 2015
- January 2015
- December 2014
- November 2014
- September 2014
- August 2014
- July 2014
- June 2014
- May 2014
- April 2014
- February 2014
- January 2014
- December 2013
- November 2013
- October 2013
- August 2013
- July 2013
- June 2013
- May 2013
- April 2013
- March 2013
- February 2013
- January 2013
- December 2012
- October 2012
- September 2012
- August 2012
- July 2012
- June 2012
- May 2012
- April 2012
- March 2012
- February 2012
- January 2012
- December 2011
- October 2011
- September 2011
- August 2011
- July 2011
- June 2011
- May 2011
- April 2011
- March 2011
- February 2011
- January 2011
- December 2010
- November 2010
- October 2010
- September 2010
- August 2010
- July 2010
-
Meta
Ce este dragostea?
Posted in Comune deocamdată
1 Comment
Dumnezeu creează lucruri extraordinare!
După 20.00, Chișinăul a fost mîngîiat de un vînt năprasnic și udat picăturește cu apă de vară. Iată ce-a ieșit în rezultat.
Posted in Comune deocamdată
2 Comments
”A îndrăzni” vs ”a avea tupeu”
A ÎNDRĂZNÍ ~ésc intranz. (urmat mai ales de o propoziție complementară cu conjunctivul) A risca biruind frica sau jena; a cuteza; a se încumeta. Cine nu ~ește, nu izbutește. Să ~ească să nu vină. /în + sl. driznonti
Sursa: NODEX (2002)
TUPÉU ~ ri n. Fel de a fi al unui om obraznic; îndrăzneală obraznică. /
a avea un tupeu obraznic expr. (glum.) a fi obraznic, a avea tupeu
Sursa: Argou (2007)
Mi-am propus să îndrăznim (împreună) să definim aceste termene. Pentru că mi se pare că e o diferență mare între ele.
De ce am ajuns noi, un popor declarat (atenție, declarat) creștin în proporție de peste 90 %, să avem cu mult mai mult tupeu decît să îndrăznim? De ce nu ne lipsește adesea curajul de a avea tupeu și e deficitar tupeul de a avea curaj? În Ioan:16, la Cina cea de taină, Isus spune: ”…îndrăzniți. Eu am biruit lumea.” N-a zis: ”Aveți tupeu!”
Din start, nu am de gînd să învăț pe nimeni, nu sunt demn de asta, vreau să gîndim împreună, să cugetăm. Ai încercat vreodată să contabilizezi îndrăznelile tale și acțiunile de tupeu, să vezi care pe care? 🙂
Eu cred că a fi smerit este o îndrăzneală, pe cînd majoritatea dintre noi umblăm cu pieptul dezgolit, plini de mîndrie, plini de sine, cu mult tupeu. Și aici nu am în vedere că trebuie să fim ca moldoveanul din ”Miorița” cu căciula plecată, cu mijlocul frînt, plîngîndu-ne de milă unei oi. A fi umil e minunat. A fi SLUGĂ, ROB – asta-i umilitor. Bunăoară, conducerea țării noastre – e supusă celor mai puternici și mai mari, e vasală uniunilor și organizațiilor mondiale, rînjind binevoitor la vederea celor 30 de arginți, iar față de propriul popor – un topor. Și asta pentru că au tupeu să fure MULT, DESCHIS, au tupeu să încalce reguli, tot de ei elaborate, au tupeu să își mărească salariile, atunci cînd o educatoare la grădiniță abia de mai leagă tei de curmei (oficial), au tupeu să ridice mîinile în plen și să voteze legi, rînjind binevoitor la vederea celor 30 de arginți, au tupeu să nu vină în ședințe și totuși să-și ridice banii, au tupeu să-și ia mașini, case, blănuri pe contul nostru, au tupeu să ne mintă, privindu-ne drept în ochi.
De ce este lipsa de smerenie o problemă atît de mare? Dacă fiecare are o gîndire de tipul ”eu mai întîi”, sfărșim prin a face viața celorlalți mai dificilă și în final și pe a noastră. Or, a fi creștin adevărat înseamnă întotdeauna a privi spre ”celălalt”, nu spre sine.
Eu cred că a avea răbdare este o îndrăzneală. Cunoaștem cu toții: ”Graba strică treaba”. Vă rog să-mi spuneți și mie, de ce s-au grăbit aleșii noștri să boțească adoptarea cîtorva legi în doar cîteva zile, pentru a-și primi cei 30 de arginți de la străini? Vă spun eu: pentru că nu au îndrăznit să aibă răbdare. Au avut tupeul, însă, să fie surzi.
Eu cred că a-ți recunoaște propriile greșeli și a le mărturisi este o îndrăzneală. Pune mîna la inimă și recunoaște, cîți oameni ai întîlnit care vădit, cu mult tupeu, fac lucruri urîte, murdare și nu recunosc niciodată? Depunem flori atît la Ștefan, cît și la Lenin, cununăm, botezăm, dar nu suntem contra căsătoriilor homosexuale, slujim și lui Dumnezeu, dar și lui Mamona.
Eu cred că a ierta și a-ți cere iertare este o mare îndrăzneală.
Eu cred că a iubi în deplinătatea sensului este o mare îndrăzneală.
Eu cred că a dărui este o mare îndrăzneală.
Și cred că a te bucura sincer pentru celălalt este o mare îndrăzneală.
A îndrăzni nu înseamnă să nu ai frică. Laș să nu fii, asta-i important. Ori, adesea tupeul vine anume din lașitate.
Am să închei cu o vorbă tare drăguță de-a lui Robert Louis Stevenson: ”Curajul de zi cu zi are puțini martori. dar nu este mai puțin nobil doar pentru că nu există tobe care să bată în cinstea lui și pentru că nu sunt mulțimi care să îl aclame”.
Tu, ce crezi despre acest ”versus”?
Posted in Comune deocamdată
Leave a comment
Fiecare avem cîte o fîntînă părăsită…
Mi-e dor de buneii mei. Eu le spuneam mămunea și tătunea. Am avut doi la Nimereuca și doar o mămune la Braicău. Sufletul meu are motive de dor. Grație Diamantei Paterău și echipei de filmare ai lui Liviu și Victor, am tras un nod în gît atunci cînd am urmărit filmul buneilor din Sofia. Emoționant. Pe așa ceva se clădește ființialitatea și memoria noastră.
Posted in Comune deocamdată
3 Comments
Ce au în comun comunismul și globalizarea?
De la Dan Puric cetire, unde vorbește despre piesa ”Don Quijote”:
”Don Quijote a văzut în morile acelea de vânt niște monștri disimulați. Și comunismul este un asemenea monstru – multă vreme ascuns sub masca umanismului, la fel ca și globalizarea actuală, un alt monstru, care crește sub pretextul facerii binelui public. Oamenii, în general,nu văd aceste fenomene cum sunt în realitate. Le lipsește ochiul duhovnicesc, care să le arate monstruozitatea lor. În perioada interbelică, la noi au fost însă și foarte mulți intelectuali care au văzut corect ce înseamnă comunismul; sunt destui și azi cei care văd adevărata față a globalizării.”
Comentariu literar nu scriu, bănuiesc că toată lumea a înțeles sau își va scrie propriul comentariu literar.
Posted in Comune deocamdată
1 Comment
Iată de ce NU avem nevoie de Legea cu privire la egalitatea de șanse
Dragi cititori, bună ziua! Mă bucur că ați intrat pe la mine. Fiți bineveniți. Sper că au intrat oameni maturi, oameni care pot gîndi liber. Mă înspăimîntă într-un fel interminabilele discuții la temperaturi mari pe marginea unui subiect despre care ar trebui să se discute 5-10 minute. Calm, argumentat și cu dragoste. Și mă mai înspăimîntă faptul că noi nu avem caracter și un sistem bine definit de valori. (Aici vă rog să nu-mi spuneți că nu știu ce e toleranță, egalitate, respect, etc). Vorbesc despre valori fundamentale. Oamenii maturi înțeleg.
Haideți mai pe scurt, vorba lui Cheianu.
Iată ce prevede legea supremă a Republicii Moldova, Constituția:
Articolul 4
Drepturile şi libertăţile omului
(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
Articolul 10
Unitatea poporului şi dreptul la identitate
(2) Statul recunoaşte şi garantează dreptul tuturor cetăţenilor la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.
Articolul 16
Egalitatea
(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.
Articolul 54
Restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
(1) În Republica Moldova NU pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
E suficient să înțelegi limba română.
Urmăriți, vă rog, și ceea ce e scris în această multpreadiscutată lege:
Capitolul I
Dispoziţii generale
Articolul 1. Scopul legii şi domeniul de aplicare
(1) Scopul prezentei legi este prevenirea şi combaterea discriminării precum şi asigurarea egalităţii de şanse sau tratament tuturor persoanelor aflate pe teritoriul Republicii Moldova în sfera politică, economică, socială, culturală, şi în alte sfereale vieţii fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie sau convingere, sex, vîrstă, disabilitate, opinie, apartenenţă politică, sau pe bază de orice alt criteriu similar.
Îmi spuneți și mie de ce avem nevoie de o asemenea lege în momentul în care avem Constituția care apără toate aceste drepturi? Și aici mă refer la toate categoriile incluse, nu doar la cei cu orientare (preferință, predilecție, înclinație) sexuală netradițională.
PS. Vreți să-mi spuneți că dacă ar fi să se aprobe această lege și eu spun în public un banc despre blonde, orice blondă ar fi auzit bancul mă poate acționa în judecată invocînd discriminarea ei?
Posted in Comune deocamdată
12 Comments
Cine-i discriminat și cine nu?
Legea a fost redenumită. Din legea antidiscriminare în “Legea cu privire la egalitatea de șanse”. LUPUL PĂRU-ȘI SCHIMBĂ, DAR NĂRAVUL BA.
Mai întâi, iat-o: “Legea cu privire la egalitatea de șanse”.
Azi, am să mă opresc la articolul 7, punctul 1. Iată-l:
Articolul 7. Interzicerea discriminării în cîmpul muncii
(1) Se interzice orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bazacriteriilor stabilite de prezenta lege care au drept efect limitarea sausubminarea egalităţii de şanse sau tratament la angajarea sau eliberarea dincîmpul muncii, activitatea nemijlocită şi formarea profesională. Interzicerea discriminării pe bază de orientare sexuală va fi aplicată în domeniul angajării în cîmpul muncii şi ocupării.
Sper că mă citesc oameni maturi, cu puțin spirit analitic.
Acum 2 zile m-am întâlnit cu un vechi amic, cu care nu ne-am văzut de vreo 10 ani. M-a întrebat ce cred despre legea antidiscriminare. I-am spus. Și el îmi povestește un caz. FIȚI ATENȚI!
…”Un prieten bun de-al meu de mai mult timp e în Canada. Bine pregătit, școlit, educat, om de treabă, mai pe scurt. Într-o zi, amers să se angajeze într-o structură bugetară. La interviu a fost întrebat de una, de alta, teste, gînduri, aptitudini. În ordine. La sfârșitul interviului, el a fost întrebat de către membrii comisiei: ”Ce părere ai despre homosexuali?”, la care prietenul meu a răspuns: ”Sunt creștin ortodox, cred că oamenii ăștea sunt bolnavi și trebuie ajutați.” Acest răspuns i-a făcut pe intervievatori să-i pună o ștampilă groasă pe setul de documente personale de interzicere a angajării VREODATĂ în sistemul bugetar canadian.”
Am motive serioase să cred veridicitatea istoriei amicului meu.
ÎNTREBARE: Cine-i discriminat și cine nu?
PS. Dacă această lege va fi adoptată în formula în care include sintagma discordiei, oricine care va răspunde ca moldoveanul din Canada va risca să nu mai poată fi angajat în nici o structură bugetară! Unicul plus este că, în atare condiții, va înflori antreprenoriatul! 🙂
Posted in Comune deocamdată
5 Comments
Etica jurnalistului. Pctul meu de vedere.
Hai să pornim de la definiția dată de DEX la ceea ce înseamnă ”etică”:
ÉTIC, -Ă, etici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și condiției umane din perspectiva principiilor morale și cu rolul lor în viața socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare; morală. 2. Adj. Privitor la etică (1), de etică, bazat pe etică, conform cu etica; moral.
Deci, la baza eticii, fie ea a jurnalistului sau a oricărei alte meserii stă un set de principii morale. Și este un bun punct de pornire dacă te apuci de jurnalism. Personal, nu sunt jurnalist, doar lucrez în televiziune, dar nu-i greu să-mi dau seama că impactul a tot ce spun și fac este foarte mare, pentru că multă lume ia televizorul drept un exemplu. Și asta, din păcate… Dar, trebuie să luam în calcul acest adevăr. Și, iată aici intervine importanța unui set de valori, a eticii jurnalistului.
Trebuie să avem încredere că vom primi întotdeauna mai mult decît suficient dacă motivele noastre sunt corecte și dacă susținem ceea ce este drept, indiferent de circumstanțe. Este decisiv ca, mai întîi, să cauți să-ți definești și să-ți înțelegi propriile valori, iar apoi pe cele ale organizației pentru care lucrezi. Atunci cînd ajungi într-o organizatie media, ar fi bine să ai grijă să fii construit pe o bază morală sănătoasă, fundamentată pe Biblie. Chiar dacă ești ateu, nu ai nici o scuză pentru a nu avea un sistem de valori puternic (și sănătos) pe care ai putea să-ți bazezi activitatea. Pentru că, din păcate, majoritatea oamenilor știu mai degrabă ceea ce nu vor, decît ceea ce vor. Ca să le ajuți oamenilor să afle ce vor, trebuie mai întîi să știi ce vrei tu.
Este o mare problemă în mass-media – manipularea opiniei publice. Acest lucru se face din anumite interese și cu anumite scopuri. Ușor poți cădea în această plasă dacă nu ai un fundament moral sănătos.
Manipularea este foarte prezentă în viaţa noastră, chiar dacă noi nu suntem constienţi de ea.
Ce vedem adesea la televizor sau în ziare? Emisiuni care promovează nonvalori, stiri care în mod normal nu ar trebui să intereseze pe nimeni, gen Nea Vasile a bătut-o și a violat-o pe baba Mărioara, știri care sunt prezentate cu aplomb ca naţionale, ajungând să fie primele într-un buletin de știri.
Oricît de tragic ar fi un eveniment, oamenii obosesc să vadă, iarăși și iarăși, aceleași scene cu oameni care fug și țipă, se bat și se violează. Atunci cînd privești repetîndu-se asemenea scene, începi să te simți deprimat și e normal să îți pui întrebarea: ”Cum poate beneficia viața mea de pe urma acestor informații?”. Și, știți care e răspunsul: ”În nici un fel!” Așa că, închide televizorul sau alege la ce să privești.
Vreau să vă arăt cîteva imagini la această temă.
Ai grijă de unde te hrănești sau, și mai responsabil, dacă tu faci parte din acei care hrănesc, ai grijă cu ce hrănești publicul, ținînd cont de fundamentul moral sănătos pe care să presupunem că-l ai.
Tuturor le este cunoscută semnificația modernă a cuvîntului ”păpușar”. Ce-ai face tu, fiind angajat într-o instituție media, atunci cînd ți se vor băga pe gît anumite opinii, cu care nu ești de-acord? Și dacă mai ai și un salariu foarte bun, ce faci, taci, faci ce-ți spune păpușarul sau îți expui cu verticalitate poziția? Probabil, îți dai seama, dacă nu ai etică și o bază sănătoasă, nu faci nimic bun, te vinzi în doi timpi și 3 mișcari.
Unul dintre cele mai importante principii în mass-media este să fii tu însuți, adică să fii organic cu tot ceea ce te înconjoară. Nu fi fals, nu te preface, oamenii te taxează imediat. Iar dacă organicul tău nu-ți place, atunci oricum, nu te ascunde după o mască, ci lucrează asupra ta, asupra celor mai bune calități ale tale și devino un TU mai bun.
Și ultima…
Sunt sigur că ai văzut aceste imagini. Tu alegi cum ești și ce arăți. Dumnezeu ne-a dat un mare dar care se cheamă – alegerea. Acum, tu ești responsabil ce alegi să vadă și să creadă mii și sute de mii de oameni.
În final, am să vă spun povestea Celor doi lupi, pe care am găsit-o la tuzdicoz.wordpress.com:
Odată, în America, un bătrân indian îi spuse nepotului său:
– Înăuntrul fiecărui om are loc o luptă care se aseamănă foarte mult cu lupta dintre doi lupi. Primul lup reprezintă răul: invidia, gelozia, egoismul, ambițiile, minciuna. Celălalt lup reprezintă binele: pacea, dragostea, speranța, adevărul, bunătatea, credința.
Micul indian, fiind puternic impresionat de spusele bunicului său, cugetă un pic, apoi întrebă:
– Și totuși, care lup câștigă până la urmă?
Bătrânul indian zâmbi și răspunse:
– Întotdeauna învinge acel lup pe care tu îl hrănești.
Ai grijă pe cine hrănești și cu ce îl hrănești. Dumnezeu să te binecuvînteze!
Posted in Comune deocamdată
6 Comments