Sergiu Beznițchi

Bunul meu prieten, Oleg Chelaru, căruia îi mulțumesc, într-o zi ploioasă de joi, 4 aprilie, pe undeva pe la marginea Chișinăului, scoate din portmoneul său un bilet, cu o vechime de 10 ani și îmi aduce aminte de un eveniment deosebit.

În 2003, pe 25 aprilie, un grup de vreo 10 oameni am mers la concertul The Doors la Boston, orașul actelor teroriste în timpul maratoanelor. Nu vreau să vă spun că entuziasmat de acel concert am fost doar eu, restul au mers pentru că am reușit să le organizăm gratis acel concert. Pînă acum nu pot înțelege, cum ar fi să vrei mai tare la saună (așa își doreau unii din acei 10) decît la un concert? Ei, dar, mă rog…

Iată acel bilet:

Asta, drept confirmare. Și, dacă întîmplător mai este nevoie de o confirmare, atunci iată o poză istorică, în care este fotografiat acel Orpheum Theatre unde avu loc concertul:

Totul a pornit de la o simplă căutare pe internet (în 2003 parcă era un lux, să lucrezi la Mac-uri și să cauți pe net). Și, absolut întîmplător, am dat de această informație pe care mi-am și plasat-o în biroul meu din Worcester, Massachussets:

Din acel moment am devenit și mai entuziasmat. L-am rugat pe Steve Salloway, managerul de conturi clienți la agenția de publicitate de la care învățam, să mă ajute. Și omul, care era unul extraordinar, m-a ajutat. A găsit bilete pentru toți. De la MTV și VH1. Și s-a oferit să ne și ducă, pe banii lui, spre Boston și înapoi!

Am încercat, unicul pare-mi-se din acea sală, să mă apropii de scenă. Că de, așa e la un concert bun. 🙂 Dar securitatea americană m-a scos din sală. Eu, uluit, i-am rugat să mă lase înapoi, că vin din altă țară și că la noi nu avem nici o șansă să-i vedem și bla-bla-bla. Li s-a înmuiat inima roș-albastră cu steluțe și m-au lăsat să stau ”cuminte”, dar în picioare pe scaunul meu. 🙂

I-am văzut pe Ray Manzarek și pe Robbie Krieger cum cărau fire pe scenă și m-a amuzat. Aveam senzația că-s la Chișinău, parcă, și îl văd pe marele chitarist, Alexandru Cazacu. 🙂 În loc de Morrison era Ian Astbury din The Cult. Istoric eveniment.

Pentru neștiutori, ascultați o piesă semnată The Doors și încercați să-l înțelegeți pe Sergiu Beznițchi de acum exact 10 ani!

În final, vă dau un vers de-al poetului Jim Morrison, spre delectare. Doar un vers. E din Moonlight drive (Hoinăreală sub clar de lună):

Let’s swim to the moon,
Let’s climb through the tide
Penetrate the evenin’ that the city sleeps to hide.
Let’s swim out tonight, love, it’s our turn to try,
Parked beside the ocean on our moonlight drive.

Hai să înotăm către lună,
Hai să urcăm cu mareea,
Să pătrundem în seara în care orașul doarme pentru a se ascunde.
Hai să înotăm în astă noapte, iubire, e rîndul nostru să încercăm,
Parcați lîngă ocean în hoinăreala noastră sub clar de lună.

Da, s-a întîmplat în 1993, perioadă în care se zice că era foarte greu de trăit. La botezul ei, din pură întîmplare, dar și din voia Domnului, am avut marea fericire să devin nan. Prietenii știu de ce.

O fată adorabilă. Incredibil de frumoasă. Binecuvîntată. Foarte inteligentă. E fina și nepoata mea. Și astăzi face 20 ani. Scumpa mea, noi te iubim. Dumnezeu să te binecuvînteze cu un soț bun și cu o familie frumoasă. La mulți ani!

Fotografia este făcută în iunie 2008, la Nimereuca. Atunci, Ilinca avea 15 ani. 🙂

Am găsit acest text într-un eseu de-al lui Sorin Lavric:

”Noi ne temem de suferință. Ne doare măseaua – vai, nu mai putem! Ne doare burta – vai, nu mai putem! Dezlegăm postul, trăim o vreme a dezlegării postului. Bătrînii foarte ușor dezleagă, tinerii foarte ușor dezleagă. Cei care au serviciu, dezleagă și ei. Toți căutăm dezlegări. Numai că Sfîntul Vasile cel Mare spune: ”Să postească bătrînii, ca să aibă bătrînețe binecuvîntată! Să postească tinerii, ca tinerețea lor să fie binecuvîntată de Dumnezeu!” Or, noi dezlegăm, dezlegăm, dezlegăm, în timp ce mucenicii, în închisori fiind, nu dezlegau postul!

Am vorbit cu oameni care au trecut prin închisorile comuniste și care povesteau că miercurea și vinerea li se dădea o bucățică de carne sau slănină sau grăsime în mîncare, tocmai ca ispita să fie și mai greu de răbdat. Lucrau în stuf, sau în alte părți, în mină, sau la canal – și posteau! Iar noi trăim în această religie a pogorămîntului, religie a dezlegării. Dezlegăm la toate! Însă sfinții închisorilor ne arată calea crucii.”

Am citit asta și m-am pus pe gînduri. Sîntem noi oare chiar atît de slabi? Mai avem noi oare îndrăzneala și tupeul să spunem în fața Domnului că trăim în criză?

Dumnezeu să-ți binecuvînteze Postul Mare!

Datorită lor am îndrăgit limba ucraineană. Datorită lui Sveatoslav Vacarciuc am marea dorință s-o învăț, s-o vorbesc, s-o cînt. Datorită flautului (la general, deja), am îndrăgit muzica (ascultă Святослав Вакарчук. Вночі. Не йди.)

Totul se face prin oameni. Dumnezeu alege oamenii și transmite mesajul, iar noi avem opțiunea de a discerne. Fiind copleșiți de prea multe informații, ratăm esențialul, frumosul, sufletescul. Și apoi, cu ochii în sus, ne așteptăm la minuni de la Guvern, Parlament, managementul firmei…

Da, ochii trebuie să fie în sus, spre Dumnezeu. Și ochii se aprind doar atunci cînd sînt conectați la inimă, iar inima pulsează. Încearcă…

Zîmbește. Totul va fi bine! 🙂

Evanghelia după Luca. Capitolul 15. Pilda fiului risipitor.

11. El a mai zis: „Un om avea doi fii.
12. Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.” Şi tatăl le-a împărţit averea.
13. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea ducând o viaţă destrăbălată.
Marc 12.44;
14. După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
15. Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.
16. Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni.
17. Şi-a venit în fire şi a zis: „Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!
18. Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta
19. şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.”
20. Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult.
Fapt 2.39; Efes 2.13-17;
21. Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.”
Ps 51.4;
22. Dar tatăl a zis robilor săi: „Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare.
23. Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne înveselim;
24. căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.” Şi au început să se înveselească.
Luca 15.32; Efes 2.1; Efes 5.14; Apoc 3.1;
25. Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri.
26. A chemat pe unul din robi şi a început să-l întrebe ce este.
27. Robul acela i-a răspuns: „Fratele tău a venit înapoi, şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine.”
28. El s-a întărâtat de mânie şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară şi l-a rugat să intre.
29. Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: „Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă înveselesc cu prietenii mei;
30. iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat.”
31. „Fiule”, i-a zis tatăl, „tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău.
32. Dar trebuia să ne înveselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, şi a înviat, era pierdut, şi a fost găsit.”