Ioan Ianolide – mărturisitor al lui Hristos, în fața morții

Încă un extras din ”Mărturisitorii din închisorile comuniste”:

Ioan Ianolide (1920-1986) scrie despre sine: ”Din 1941 pînă în 1964 am fost întemnițat, chinuit și batjocorit, la început de dictatura antonesciană, apoi de cea comunistă. Am stat aproximativ cinci ani în totală izolare, de unul singur în celulă. Am fost flămînd timp de peste douăzeci de ani, adesea distrofic din cauza subnutriției. Mi-am simțit trupul înghețat în toți anii temniței. Am fost bătut, chinuit și torturat ani de zile, pînă la distrugerea rezistenței fizice și sufletești. Am cunoscut îngrozitoarea experiență a trăirii dincolo de limitele suportabilului. Timp de ani de zile am fost amenințat cu moartea. Necontenit mi s-a cerut sufletul. Ani mulți, vreo cincisprezece la număr, mi s-a cerut să mă reeduc. Am refuzat, temîndu-mă nu de moarte, ci de prăbușire. Numai Dumnezeu m-a apărat de cădere, căci nu există om care să reziste la toate chinurile. Am luptat cu gîndurile, am luptat cu trupul meu, am luptat cu lumea. La sfîrșitul acestei amarnice existențe, numai Hristos rămîne viu, întreg și veșnic în mine. Bucuria mea e deplină: Hristos. M-am dăruit Lui și El m-a făcut om. Nu-L pot defini, dar El e totul în toate. Slavă dau lui Hristos Dumnezeu și Om!

Tu, cînd ultima dată ai fost recunoscător pentru faptul că ești sănătos și că e pace în țara ta?

Posted in De citit | Leave a comment

15 ani de Led Zeppelin și proaspăta Vama Veche

Stau acum la un capăt de noapte, cu ochi de chinez și îmi aduc aminte de momentele de acum exact 15 ani. Chiar în acest moment, cînd scriu aceste rînduri, acum 15 ani eram în trenul Chișinău – București. Mergeam cu (acum cumătrul) Iura Varzari la un concert pe care tare îl mai așteptam, pentru care tare nu mai aveam bani (am împrumutat) și care costa tare ieftin, 7 dolari. Este vorba de Page&Plant, cărora noi oricum le spuneam Led Zeppelin.

Acea zi de 1 martie la București a fost una plină de soare, o adevărată Primăvară. Am mers cu plăcere pe jos de la Gara de Nord pînă la Sala Polivalentă, acolo unde urma să aibă loc concertul. Concertul – deosebit. Credeam că suntem unicii basarabeni care au pășit să-i vadă și să-i audă pe Page&Plant. Mai tîrziu am aflat că nu eram unicii. Au mai fost Emil Bojescu (cu care ne-am cunoscut ulterior), Gabi Andronic și pare-se și Andrei Nicula. Multă lume, printre care și eu, firește, a descoperit atunci o formație tare românească, Vama Veche. Ei au avut fericirea să deschidă acel concert. Mi-a rămas în cap o piesă cu un mesaj profund – ”Am să mă-ntorc bărbat” și alta la fel de tare – ”Nu am chef azi”.

Era o perioadă în care eram îndrăgostit pînă peste urechi. Și acel concert a fost taaare la locul lui. La venire în Chișinău, în troleibuzul care ne ducea de la gară acasă, mă uitam la oamenii triști și îmi era milă pentru ei și asta pentru căn-au fost la concertul extraordinar la care am fost eu! :)))

Să vină atît de aproape și să nu te duci? Și Sting vine la București? Să nu te duci? Led Zeppelin a lansat pe 19 noiembrie 2012 un nou DVD întitulat “Celebration Day”, care conține înregistrarea concertului din 2007 când trupa a susținut un concert în celebra arenă O2 Arena din Londra. John Paul Jones, Jimmy Page, Robert Plant și Jason Bonham, fiul bateristului John Bonham, au urcat pe scena de la O2 Arena pentru a susține un concert în memoria, lui Ahmet Ertegun, fondatorul casei de discuri Atlantic Records, care s-a stins din viață în decembrie 2006. A fost primul spectacol susținut de Led Zeppelin în ultimii 27 de ani iar setlistul a inclus celebrele piese ale formației precum “Whole Lotta Love”, “Rock And Roll”, “Kashmir” sau “Stairway To Heaven”. Pentru acel concert s-au înscris 20 de milioane de oameni, iar în urma unei trageri la sorți doar 18.000 au avut ocazia să participe la un eveniment muzical, care se pare că nu se va mai repeta, chiar dacă Robert Plant vrea o reuniune Led Zeppelin în 2014. Poate totuși se reunesc? 🙂

Posted in Comune deocamdată | Leave a comment

”Mărturisitorii din închisorile comuniste”

Această carte o citesc acum. Minuni. Mărturii. Repere.

La capitolul Mărturii, iată ce spune maica Mina, de 86 ani (în 2010), trecută prin chinurile închisorilor comuniste din România, despre societatea de astăzi: ”Jalea este foarte mare, pentru că prea mulți tineri nu cunosc nici iubirea de Dumnezeu, nici iubirea de neam, nici iubirea de pămînt. Ei nu mai au nimic sfînt. Pentru noi, iubirea de neam a fost rădăcina care ne-a crescut, care ne-a dat putere. Ne-am riscat viața pentru țara aceasta, pentru pămîntul acesta. Copiii din ziua de azi nu au rădăcină, sînt ca frunza bătută de vînt. De aceea acceptă tot ce li se dă. Ei duc o viață fără nicio perspectivă, fără nici un sens. Datorită golului sufletesc pe care îl au, se agață de lucruri superficiale și dăunătoare pentru suflet, în care societatea zilelor noastre înstrăinată de Dumnezeu îi atrage. Le doresc să devină conștienți de nimicnicia vieții pe care o duc și de faptul că, în momentul în care ei vor întinde numai puțin mîna către Dumnezeu ca să-i salveze, Dumnezeu îi va salva. Să ceară lui Dumnezeu: ”Doamne, scapă-mă, ajută-mă să mă găsesc pe mine însumi!” Și Dumnezeu o să-i ajute. Aș vrea să știe că pămîntul nostru este îmbibat de oase și sînge de martiri, încît numai în ei putem avea nădejdea să ne salvăm ca neam, în măsura în care și noi ne vom schimba. Altfel, dispărem din fața lui Dumnezeu ca națiune.”

Posted in De citit | Leave a comment

Mihai Ciobanu strînge 60 de ani!

O personalitate. Un om cu suflet cît cușma cea mare a lui Guguță, care acoperea întregul sat. Un Bujor de om. O simplețe de 60 ani. Artist al Poporului. Pe merite. În 20 februarie face de 2 ori cîte 30 ani (vorba dînsului 🙂 ).

Dumnezeu să-i dea binecuvîntări și multă sănătate!

(de ziua maestrului se va lansa videoclipul la monumentala ”Casa părintească nu se vinde”). Pînă atunci, o melodie caracteristică neamului nostru, alături de orchestra fraților Advahov.

Posted in Comune deocamdată | Leave a comment

Generația LGBT e pe cale de dispariție?

Am dat de-un articol în New York Times, care se cheamă Generation LGBTQIA. Mi se ridică părul în cap cînd stau pur și simplu și reflectez asupra la ce se întîmplă în/cu lumea asta. Majoritatea lucrurilor care se întîmplă în Vest, vin și la noi. În Franța Camera Deputaților a adoptat legea căsătoriilor homosexuale. ”Ai noștri” se bat cu pumnul în piept că nu o vor cere niciodată. Testul de integritate va veni pentru ei. În curînd.

Cei care nu împărtășesc ideile, acțiunile, gîndurile LGBT sunt considerați de aceștia, și nu doar de ei, ”înguști la minte”. Dar, sic!, în SUA, generația LGBT este considerată îngustă la minte. 🙂

Intrăm, se pare, în era “post-homosexuala” unde chiar și homosexualitatea a devenit demodată. Nu mai e vorba de “minoritățile sexuale” LGBT (“Lesbian, Gay, Bisexual, Transgender”), ci de alte “minorități sexuale” care recent au devenit la modă și care nu mai corespund paradigmei LGBT. E vorba de “comunitatea” LGBTQIA, adica trei litere în plus. LGBT a devenit “lesbian, gay, bisexual, transgender, queer/questioning, intersex și asexual.” Este un fenomen tot mai larg întîlnit in campusurile americane, universitare și licee. Mai devreme sau mai tirziu se va extinde și în părțile noastre.

Spuneam mai sus, pe 9 ianuarie New York Times a publicat un articol cu un titlu îndrăzneț dar simbolic – “Generation LGBTQIA”. El descrie trendul nou, confuzia generală care pare să domine mintea tinerei generații privind identitatea sexuală. Noua “generație de minorități sexuale” e nemulțumită că “vechea generație” de minorități sexuale (adică LGBT) nu îi imbrațișează și îi găsește prea “bizari.” Noul “cool” sexual este să nu mai fii homosexual ori bisexual, ci complet dezorientat privind identitatea sexuală. În noua apelație “Q” înseamnă “questioning”, adică tineri care își pun la îndoială simultan atît identitatea sexuală biologică, cît și orientarea sexuală. “I” înseamnă “intersex”, adică tineri care simt că nu aparțin nici unui sex, atît biologic, cît și la nivel psihologic, ci undeva “între sexe”. Iar “A” înseamnă ”asexual”, adică persoane care nu se identifică sexual cu nici o categorie. Imaginați-vă confuzia. Imaginați-vă această generație căutîndu-și “drepturile”, inclusiv dreptul la “căsătorie” și dreptul de a adopta copii. O generație de ființe umane care, de fapt, și-au pierdut abilitatea de a aduce pe lume noi ființe umane.

Și încă ceva. Dacă întîmplător credeți că lista LGBTQIA e finală, vă înșelați. Pentru că la orizont deja au aparut categorii de “minorități sexuale” adiționale: pansexual, omisexual, trisexual, agender, bi-gender, third gender, etc. Confuzia, dezorientarea și dezordinea sexuală distrug mintea tinerilor. Deocamdată acești tineri nu cer un “drept” la căsătorie. E doar de imaginat cum va fi ori cum va arăta lumea cînd își vor cere și ei “dreptul” să se căsătorească, să adopte copii, etc. și astfel de drepturi le vor fi acordate.

Insistența asupra drepturilor e zgîrcenie și nu altruism, pe cînd insistența pe obligații e altruism și nu zgîrcenie.

Dragă cititor, pînă unde poate merge boala minții rasei umane?

Posted in Comune deocamdată | Leave a comment

10 motive să iubești Parisul

Subiectiv și foarte incomplet. 🙂

Și totuși…

1. Ciocolatele și dulciurile franceze. De exemplu, ce-am gustat noi – La Maison Larnicol.

2. Scaunele și măsuțele cafenelelor din trotuar, indiferent de anotimp. De exemplu, cafeneaua ”Lateral”, situată vizavi de hotelul în care am stat, la 100 metri de Arcul de Triumf.

3. Plimbările de-a lungul Senei, chiar dacă în februarie apa este foarte tulbure.

4. Hoinăreala în scop cognitiv prin celebrul muzeu Luvru.

5. Momentul cînd ți se taie respirația în vîrf de turn Eiffel.

6. Plimbările haihui sau strict după trasee predeterminate prin Cartierul Latin.

7. Savurarea unui croissant și a unei cafe creme dimineața la dejun.

8. Plimările pe Champs-Elysees spre Place de la Concorde prin grădinile Tuileries.

9. Posibilitatea de shopping aproape la orice colț. 🙂

10. Să-ți iubești din suflet soția! 🙂

Go travel!

Posted in Călătorii | Leave a comment

Jurnal de călătorie. Paris 2013.

Îmi propusesem mai multe odată. Ba să fac un fel de ghid, da ce, ghiduri nu-s? Ba să pun multe poze, da ce, google n-are? Ba, ba, ba… Și, pînă la urmă, m-am gîndit pur și simplu să stăm un pic de vorbă și să privim niste poze.

Catedrala Notre-Dame (în română Catedrala Doamna Noastră, cu referire la Sfânta Fecioară)

Chiar și doar în cîteva zile ai posibilitatea să-l simți. Da, este obositor, pentru că ai de mers foarte mult pe jos. Asta am și făcut. Am luat un ghid de Franța și Paris, l-am consultat bine și am mers pe urmele lui. Tot mai bine decît metodom tîka. Și l-am și fotografiat, ghidul, în stilul site-ului curat de dl Igor Guzun.

Este un oraș scump, foarte scump. Pentru oameni scumpi. 🙂 Dar, am fost pregătiți pentru asta și am savurat fiecare clipă petrecută acolo. N-am să vorbesc aici despre cum administrează ei capitala și cum o facem noi. E clar. Doar mă-ntreb a nu știu cîta oară: de ce la noi după ploaie e murdar și noroi, iar la ei după o ploiță poți intra cu încălțămintea curată în casă? Nu cunosc răspunsul. Am urmărit în una dintre dimineți cum un muncitor curăța cu un jet puternic de apă toate trotuarele. Poate de asta…

Oricît de banal ar părea, dar nu poți merge la Paris fără să vizitezi simbolul de fier al orașului – Turnul Eiffel. Îți taie respirația de la primul etaj pînă hăt în vîrf. Noi l-am prins atît ziua, cît și noaptea. Știu francezii să scoată bani dintr-o bucată de fier. Se zice că turnul are în jur de 3 mln de vizitatori anual. Omul dă cam 10 euro pe vizită. Cîți bani se fac în total, dragi copii? 🙂 Turnul Eiffel este înscris ca monument istoric din 24 iunie 1964 și face parte din patrimoniul mondial UNESCO din 1991.

Pozele sunt făcute în aceeași zi, 7 februarie 2013.

Nu-i Paris și fără Luvru. Cel puțin, la prima vizită a capitalei Franței.

Ca toată lumea, am mers și noi s-o vedem pe Gioconda sau Mona Lisa, o pictură celebră de-a lui Leonardo da Vinci. Dar am văzut și multe alte lucruri, ca de exemplu, aceste minunate degete de om.

Parisul e frumos prin cafenelele lui celebre, unde oamenii vin pur și simplu să bea o cafea sau să admire prezența altor oameni, mai ales mergînd pe stradă.

Am vizitat una dintre cele mai vestite cafenele ale Parisului – Les Deux Magots din piața Saint-Germain-des-Prés. Am mîncat cîte o salată. Gustoasă și scumpă. 🙂

Am înveșnicit în propriile poze și celebrele parcări pariziene. Oamenii nu prea au loc de parcare și nu fac gălăgie atunci cînd altcineva îi zgîrie mașina.

Of, multe sunt de spus… Și despre Pantheon, și despre grădinile des Tuileries, pe care e mai bine să le vezi primăvara, și despre shopping-ul din capitala modei, și despre metroul din Paris, și despre Cartierul Latin, și despre marea de asiatici care inundă Parisul și depre multe, multe altele. Vă las încă niște poze. Mergeți la Paris. E frumos. Merită. 🙂

Posted in Călătorii | 4 Comments

Cărțile lui ianuarie 2013

Noroc, dragii mei cititori și accidental poposiți la mine pe blog. Ce mai faceți? Ce mai faci? 🙂

Acest ianuarie a pornit ca niciodată în ceea ce ține de lectură. Nici măcar nu mi-am planificat să fie astfel, dar iată că e. Mi-am propus ca și anul trecut, să citesc 25 de cărți, de lucrări, pe parcursul întregului 2013. Asta ar fi cam 2 cărți pe lună. Ei, iată că iarna asta m-a făcut să citesc mai mult. Așadar, iată care sunt titlurile lunii ianuarie, cărți citite de către mine pînă acum:

1. ”Вариант Иезекииля”, autor Joel Rosenberg. Despre ea am scris aici.

2. ”Așa… și?!”, autor Mark Magnacca.

Mark Magnacca este președintele Insight Development Group, companie de frunte în domeniul cursurilor de instruire și consultanță în vânzări care ajută vânzătorii de vârf, dar și echipele de vânzări să fie mai eficiente.
Prin cărțile sale, Magnacca a ajutat mii de consultanți financiari să-și creeze o marcă personală și să-și formuleze eficient propunerile de afaceri. Cărțile sale au fost prezentate elogios în New York Times, The Wall Street Journal, USA Today, pe posturile de televiziune CNN, Fox, ABC News și MTV.
În fiecare an, Magnacca ține prelegeri în fața a mii de oameni, ca lider de seminar și ca prezentator de marcă al altor instructori.
Detalii despre carte găsiți aici.

2. ”Ce vrea clientul ca tu să știi”, autor Ram Charan.

Autorul vorbește în carte nu despre simple vânzări, ci despre cele creatoare de valoare, și asta, în orice domeniu ai activa. Toți vindem. Și profesorii, și medicii, și protestatarii, și oamenii de afaceri. Dar cum să creezi valoare când vinzi? Vânzarea creatoare de valoare te scapă de iadul vânzării la prețuri joase, de simplă marfă. Construită pe relații de tipul “win-win”, care se aprofundează de-a lungul timpului, vânzarea creatoare de valoare te diferențiaza de concurenți, netezind calea spre obținerea unor prețuri superioare, o marjă de profit mai bună, o creștere mai mare a veniturilor.
Această carte te poate ajuta să ajungi acolo unde trebuie sa fii. Ea îți furnizează instrumentele, ideile și metodologia de care ai nevoie pentru instruirea și sprijinirea celor din echipa de vânzări, precum și pentru aplicarea schimbarilor cuprinzătoare ce vor fi necesare.

4. ”Iepurii nu mor”, autor Savatie Baștovoi.

Din start trebuie să spun – ciudată carte. Mi se făcea adesea, în anumite pasaje, asociere cu ”Toamna Patriarhului”. Și nu pentru pasaje incredibil de lungi, ci datorită ideilor și gîndurilor împletite și înnodate. Dacă nu aș fi unul dintre acei copii sovietici crescuți mari, pentru care a și fost scrisă cartea, probabil că renunțam după primele duzini de pagini. Dar, știi ceva? Parcă am citit un soi de ”amintiri (proprii) din copilărie”. Pentru că eu, ca și Sașa Vakulovski, n-am putut dormi în noaptea dinaintea primirii în pionieri. Am dormit prost și l-am visat pe Radu Nistor, vecinul și prietenul meu, cu un an mai mare, la gîtul căruia fîlfîia, deja, cravata lui Lenin, parte din drapelul Patriei. 🙂 Și multe alte momente m-au ținut de această carte: baloanele (în speță resturile de baloane din care se mai făceau niște balonașe), subotnicul, păduchii, în april, în april, Marat Cazei și Oleg Coșevoi, pionervojata, ”Sonia”… Recomandată lectură, mai ales celor trecuți de 35 și neajunși la 50.

5. ”Networking de la A la Z”, autor Thom Singer.

Este o carte pe care o citești dintr-o răsuflare! Anume așa am făcut eu. Este proaspăt-proaspăt tradusă în română. Și este pentru cei cărora le place să construiască relații. De durată. Aseară am închis ultima filă. Puternică. Și plină de aplicații practice.

Lecturi plăcute tuturor. Ne reauzim, revedem, recitim în februarie! 🙂

Posted in De citit | Leave a comment

Colaj cu oameni mari care inspiră!

Și, spre final, spune că nu e adevărat?

Posted in Comune deocamdată | 3 Comments

De-o vorbă cu Eminescu (scurt interviu)

Am reușit să dau pentru cîteva minute de marele poet și să-i pun cîteva întrebări. Așa, din curiozitate.

(Sergiu Beznițchi) – Ziua de azi, 15 ianuarie, a fost declarată în RM drept Ziua Culturii. Ce credeți despre asta?

(Mihai Eminescu)Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece.

(SB) – Ce părere aveți despre actualul ministru al culturii, Boris Focșa?

(ME)Ei îngrădiţi de lege, plăcerilor se lasă,
Şi sucul cel mai dulce pământului i-l sug;
Ei cheamă-n voluptatea orgiei zgomotoase
De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase:
Frumseţile-ne tineri bătrânii lor distrug.

(SB) – Credeți că Zubco trebuie demis?

(ME)“Moartea succede vieţii, viaţa succede la moarte”,
Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, altă soarte;
Oamenii din toate cele fac icoană şi simbol;
Numesc sunt, frumos şi bine ce nimic nu însemnează,
Împărţesc a lor gândire pe sisteme numeroase
Şi pun haine de imagini pe cadavrul trist şi gol.

(SB) – Ce-ar putea spune Zubco în cazul în care va fi demis?

(ME)Străin şi făr’ de lege de voi muri – atunce
Nevrednicu-mi cadavru în uliţă l-arunce…

(SB) – Zubco nicăieri nu apare, nimeni nu știe unde-i. Oare se ascunde?

(ME)Pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie
Tânărul. O lampă-ntinde limb-avară şi subţire,
Sfârâind în aer bolnav. – Nimeni nu-i ştie de ştire,
Nimeni soarta-i n-o-mblânzeşte, nimeni fruntea nu-i mângâie.

(SB) – Care este soarta AIE de mai departe? Relația AIE cu alegătorii?

(ME)De ce să fiţi voi sclavii milioanelor nefaste,
Voi, ce din munca voastră abia puteţi trăi?
De ce boala şi moartea să fie partea voastră,
Când ei în bogăţia cea splendidă şi vastă
Petrec ca şi în ceruri, n-au timp nici de-a muri?

(SB) – Și ultima întrebare: De-ar fi să alegeți necondiționat între Ionel Istrati și… Metallica, de exemplu, ce ați alege?

(ME)Metalica, vibrânda a clopotelor jale
Vuieşte în cadenţă şi sună întristat.

(SB) – Vă mulțumesc.

Posted in Interviuri cu vedete | 2 Comments